Hello Sunday! 
Hristos a înviat!
În această zi de sărbătoare care prin simbolistica sa adună familiile împreună in jurul mesei, a vorbi despre prânzul de duminică este mai mult decât o plăcere. Prânzul de Paște este poate imaginea a ceea ce înseamnă prânzul de duminică în familie: voie bună, bucate alese, diverse generații împreună adunate pentru a sărbători învierea Domnului, atmosfera caldă a timpului petrecut în familie.
Sunetul clopotelor de la biserica de peste drum îmi amintesc însemnătatea zilei de astăzi, dându-i o notă de solemnitate, de aceea voi încerca să nu bat câmpii și să vă vorbesc puțin despre invitata noastră de astăzi care ne va povesti ceea ce înseamnă pentru ea prânzul de duminică și ne va încânta cu una din rețetele sale.
Alison’s trials, căsuța virtuală a Simonei, est un blog care se bucură de popularitate in blogosfera românească, popularitate dată de calitatea rețetelor pe care le propune cât și prin conținutul articolelor sale, fără sa ne referim strict la rețete. Este un blog bogat în informații utile, care nu se limitează la a scrie rețete. Rețetele prezentate de Simona sunt povești, sunt călătorii culinare, sunt incursiuni în alte bucătării, vorbesc de tradiții mai mult sau mai puțin cunoscute și oferă informații care ne ajută sa ne îmbogățim bagajul cunoștințelor culinare. Din acest punct de vedere as putea spune ca are un oarecare spirit “didactic” :) În sprijinul acestor călătorii culinare ce ne fac să visăm vin modul de prezentare și imaginile de calitate care te cuceresc și care te fac să te întorci mereu cu drag.
Deși o urmăream pe Simona de ceva vreme apreciind întreaga sa muncă, ceea ce îmi place cel mai mult la Alison’s Trials sunt articolele din seria Brânza de duminică, fiind la rându-mi o mare iubitoare și consumatoare de brânză ( mai puțin în această perioadă și, sinceră să fiu, renunțarea la brânză este partea cea mai grea în ce mă privește ) – articole pe care le găsesc deosebit de interesante și utile in același timp, articole care vorbesc de un gust rafinat dincolo de o persoană talentată.
Acestea fiind spuse vă invit să citim împreună povestea Simonei și să vedem ce ne-a adus astăzi, la ceas de sărbătoare.
§§§
Sunday Lunch cu Simona
Mulțumesc mult, Diana, pentru invitația ta de a participa la acest proiect atât de frumos și cald, in care ne regăsim alături de cei dragi in jurul mesei, in ziua festivă a oricărei săptămâni !
Masa mea duminicală este încărcată bineînțeles de amintirile copilăriei, când încă de sâmbătă, mama și bunica se pregăteau intens: se tăiau păsări, se porționau, se stabilea meniul, se încingea cuptorul pe lemne și se frământa pâine, plăcinte, cozonac sau alte prăjiturele, uneori chiar torturi. Ritualul presupunea să ne așezăm la masă după ce slujba la biserică se termina și să ne bucurăm de ceea ce avem pe masă, fiece prânz al copilăriei mele fiind, fără excepție, plin de savoarea legumelor proaspete, al cărnii pline de gust, al aluaturilor aromate și pufoase sau crocante, însiropate.
Treburile s-au schimbat esențial in multul timp scurs de atunci, dar prânzul de duminică și-a păstrat semnificația lăuntrică, reprezentând ceva așteptat cu plăcere, uneori chiar cu nerăbdare și foame, rămânând un important punct de reper al săptămânii și pentru propria mea familie.
Alte tehnici de gătire, alte ingrediente, alte dorințe… Preferăm că prânzul fiecărei duminici să conțină pește sau fructe de mare, în general cumpărate proaspete de la piață de dimineață. Cât ține sezonul de midii, cumpărăm de la un producător local și le gătim atât in paella cât și simple, ca midii ”mariniere”, în muclade , cu sosuri de roquefort sau alte brânzeturi. Stridiile sunt și ele prezente, în antreuri: în iarnă calde, făcute la cuptor, în vară crude, cu pâine de secară, unt, lămâie, vin alb sec.
Când sezonul de scoici se termină, consumăm mai mult pește, oceanic, bineînțeles: multe specii de cod și de merlucius, care se pretează la o gătire lejeră și plină de arome, aripi de pisică de mare, care fripte la tigaie (cele mici) , care îmbălsămate și făcute cu sos, sardine, macrou, dorada, specii mici de anghile sau rechini.
Nu este o regulă, dar uneori avem și o prăjitură la desert, una simplă, nimic fancy sau care presupune timpi de gătire prelungiți și etape laborioase, nu am nici răbdare și nici pricepere pentru asta.
În episodul de azi al Sunday Lunch vă prezint Paris-Brest, o prăjitură inspirată de cursa ciclistă cu același nume și creată de patiserul francez Louis Durand, la cererea omului de litere și reporterului Pierre Giffard. Acesta din urmă îi cere patiserului să creeze o prăjitură în formă de roată de bicicletă și iată rezultatul, o prăjitură în formă de coroană, cu aluatul împrumutat de la choux, cu cremă muselin (pralinată în mod normal, nu și în rețeta mea însă) și garnisită de fulgi de migdale. Istoria ei se scrie deja de peste o sută de ani și sigur va mai urma.
Ingrediente pentru 4 persoane:
-pentru aluatul de choux:
- 100 ml de apă
- 40g unt nesărat
- 2 ouă
- un pic de sare
- 1 lingură de zahăr tos
- 75 grame de faină
- 2 linguri de migdale fulgi
-pentru crema muselin:
- 50 grame de zahăr
- 3 gălbenușuri de ou
- 2 linguri de maizena
- 250 ml lapte
- 150 gr unt nesărat
- 2 linguri de cafea solubilă
Încălziți cuptorul la 180 grade celsius. Într-o cratiță puneți apa la fiert, cu zahărul și cu untul făcut bucățele, aduceți la fierbere. Luați de pe foc și adăugați toată făina odată, amestecați repede și omogenizați.
Tot în afara focului, adăugați ouăle,rând pe rând, după fiecare reașezând cratița pe foc, amestecând energic. Cu ajutorul unei pungi tăiate în colț sau cu un poș cu dui, depozitați aluatul pe o hârtie de copt, în formă de cerc. Presărați cu fulgi de migdale aluatul și apoi îl coaceți la 180 grade timp de aproximativ o oră. Îl scoateți și lăsat la răcit, după care îl tăiați transversal, în două.
Pentru cremă, aduceți laptele la punctul de fierbere. Apoi bateți gălbenușurile cu zahărul până când își măresc volumul și devin albe. Adăugați acum și cele două linguri de maizena cernută, după care laptele fierbinte. Aduceți iar cratița pe foc și amestecați, crema va fi groasă. Acum e momentul să adăugăm untul și să omogenizam, după care adaugăm și cele două linguri de cafea solubilă și omogenizăm iar, totul în afară focului. Lăsați crema la răcit, apoi o depozitați pe suprafața coroanei tăiate, puneți ”capacul” și pudrați cu zahăr pudră. Lăsați la rece câteva ore apoi serviți.
Poftă bună, Paște fericit și să vă bucurați de ceea ce aveți pe masă!
§§§
Vă urez sărbători liniștite și un prânz minunat oriunde v-ați afla!
Hugs and kisses!
xoxo
multumesc de invitatie si gazduire,de frumoasele vorbe,sarbatori fericite si cu bine!
Eu iti multumesc pentru participare si pentru desertul deosebit
diana,rasfoind reteta vad ca fulgii de migdale figureaza la crema muselin,poti sa-i muti la aluatul de choux,ca acolo e locul lor? merci,o saptamina buna!
Problem solved, Simona! Iti multumesc pentru atentionare. O saptamana frumoasa :*