Hello Sunday! 
La ceas de sărbătoare, în duminica Floriilor ne întâlnim la prânzul nostru virtual cu o invitată specială care ne va povesti despre prânzul de duminică în familia ei și ne va împărtăși una din rețetele sale. Și cu siguranță această duminică reprezintă o ocazie deosebită pentru a vorbi de prânzurile în atmosfera caldă a familiei, de a călători în timp pe străzile brăzdate de amintirile dulci ale copilăriei.
Monica, “mama, femeie, nevastă – încearcă să le facă pe toate “la maxim” și ne încântă cu rețetele sale în spațiul său virtual, numit sugestiv Furnicutza Bucătar (Monya’s….!!!!). Numele blogului sugerează temperamentul Monicăi, “harnică” ca o “furnicuță” și pasiunea sa pentru gătit. Aceasta stă la baza colecției de rețete scrise ordonat și prezentate pe înțelesul tuturor, în imagini sugestive.
Rețete noi, rețete vechi, tradiționale sau nu, cu grad diferit de dificultate, își găsesc toate locul în “cartea de bucate” virtuală semnată de Monica care vine în ajutorul celor care doresc să satisfacă și gusturile celor mai pretențioși meseni.
Deosebit de activă într blogosfera românească, am descoperit blogul Monicăi la una din numeroasele provocări, la care participă frecvent și trebuie să recunosc că mi-au plăcut “frânturile sale de suflet, gânduri și trăiri”, care au dat naștere unui blog bogat în conținut, demn de urmărit.
Dar oare ce ne spune Monica astăzi și ce ne-a pregătit pentru prânzul de Florii?
§§§
Sunday Lunch cu Monica
Am primit invitația Dianei de a participa la Sunday Lunch cu bucurie și emoție. O urmăream de mult și prin articolele postate pătrundeam în familia fiecărui participant. Cu grijă, cu teamă de a nu fi descoperită și de a nu fi izgonită de la masa de duminică, din sânul familiei, le citeam poveștile pe nerăsuflate si pentru câteva minute le trăiam viața.
Dar iată că a venit și rândul meu. Emoțiile sunt și mai mari. Degetele îmi tremura pe taste. Ce să scriu? Am atâtea amintiri, atâtea povești. Ce înseamnă pentru mine Masa de duminică? Familie. Tradiție. Dragoste . Și certuri uneori. Totul..
Tema, Sunday Lunch, mi-a trezit amintiri plăcute și păstrate cu grijă într-un colț de suflet. Dar, în același timp m-a făcut să realizez, încă o dată, ca mesele în familie (fie ea restrânsă sau extinsă) sunt cele mai frumoase. De parcă nu știam !!
Și am mai realizat, ca de-a lungul timpului, liantul meselor noastre de duminică a fost pâinea.
Mi-am amintit de mesele de duminică de la bunici. Când după mersul OBLIGATORIU la biserică, ne strângeam în jurul mesei, spuneam o rugăciune (de obicei eu spuneam “Tatăl Nostru” și mereu se lăsa cu dojeni la adresa mea că nu puteam să-l recit ci îl cântam cum învățasem la biserică) iar bunica (mamaia cum îi spuneam eu) scotea din ștergar pâinea neagra plămadită de sâmbătă seara (că duminica e zi sfântă) și încălzea (la plita sobei sub care ardeau vreascurile) ciorba și friptura din “cocosul ala năzbâtios care te tot fugărea prin ogradă mamaie”. Erau acele vremuri când mâncai carne doar duminica. În restul zilelor îmbucai ce găseai pe masă. Uneori doar pâine cu ceapă. Sau o bucată de mămăligă rece.
Timpul a trecut, bunicii s-au dus.
Urmând cursul timpului, mi-am amintit și de mesele de duminică de la părinti (destul de rare, pentru că tata lucra “în ture” și foarte multe duminici le petrecea la muncă) din mica noastră familie (eu, mama și tata) când de pe masa noastră nu lipsea pâinea făcută în casă, caldă, aburindă ce te făcea să te simți “acasă”. Adesea o priveam pe mama cum frământa. Uneori o ajutam turnând uleiul sau ținând ligheanul.
Mă făcea să mă simt importantă, să simt că muncesc și eu, deși acum îmi dau seama că se descurca foarte bine și singură. Și de fiecare dată îmi răsuna în urechi vocea ei caldă și blândă “învață mamă, că o sa-ți vină și ție rândul”. Și din mâinile ei ieșea (și încă iese) pâinea aia îmbietoare pe care nu mă puteam abține să nu o rup, uneori doar să o necăjesc pe mama care-mi spunea mereu “ia mama și o taie cu cuțitul, să fie frumos” și să-l aud pe tata care-mi lua apărarea mereu (chiar și acum la 1000 ani câți am) :”las-o femeie în pace, că doar Dumnezeu a rupt nu a tăiat “.
Multe s-au schimbat de-a lungul vremii, eu am crescut, părinții au îmbătrânit, au devenit bunici, însă pâinea caldă frământată cu dragoste stă și acum pe masa noastră de duminică. În duminicile în care reușim să fim toți acasă (adică eu, soțul și scorpiuța din dotare ), pentru că și soțul (asemeni tatălui) are un job tot “în ture” și multe duminici le petrece la muncă, pe masa noastră, străjuiește cu dragoste pâinea de casă. Pâine pe care azi o fac eu (da, de multe ori trișez și las mașina de frământat să-și facă treaba, însă atunci când frământ apare și fie-mea murmurând “mami adut și eu” și mă revăd pe mine), pâine care-mi unește familia, pâine care sper să ducă mai departe tradiția meselor de duminică. Și sper să lase amintiri plăcute și în sufletul copilului meu.
O să vă redau și vouă una din rețetele de pâine de pe masa noastră. De data asta, pâine de casă cu ghimbir confiat.
Ingrediente
(pentru o pâine, ca cea de mai sus, coaptă în tigaia drycooker):
- 700 g făină,
- 200 ml lapte caldut,
- 200 ml ulei (aproximativ),
- 5 oua,
- 1 cub drojdie (cam cât o nucă),
- 2 lingurițe sare,
- 50 gr ghimbir confiat
Pentru uns:
- 1 ou crud.
Preparare:
- Întâi de toate, am adus toate ingredientele în bucătărie cu câteva ore înainte de frământare (trebuie să fie la temperatura camerei, nu direct de prin frigidere, cămări, etc.)
- Într-un lighean am pus făina și am făcut o gaură în mijloc.
- Drojdia am topit-o în lapte călduț (nu fierbinte).
- În adâncitura făcută în făină, am adăugat ouăle, sarea și drojdia topită, după care am început frământarea.
- După ce am încorporat în făină toate ingredientele și am obținut un aluat lipicios, am turnat puțin ulei și am început din nou a frământa (cu pumnii strânși și degetul mare în interior).
- Și iar am adăugat ulei, și iar am frământat până aluatul nu s-a mai lipit de mâini.
- Am adăugat și ghimbirul.
- Am făcut o bilă și l-am lăsat la dospit, la căldură, acoperit cu un prosop, aproximativ o oră.
- Am presărat masa de lucru cu făină.
- Am tăiat aluatul în 3 bucăți egale și încă o bucățică mică cât o nucă.
- Din fiecare bucată de aluat am făcut “o râmă”/ un șnur / un cordon (sau cum vreți voi să-i spuneți) pe care le-am împletit.
- Am unit capetele aluatului sub formă de cerc. Din bucata de aluat mică am făcut o frunză pe care am așezat-o pe pâine, pentru a “ascunde” îmbinarea.
- Am pus pâinea sub formă de colac în tava de copt (tigaia dry cooker) care poate fi unsă cu ulei / unt / margarină / untură și tapetată cu făină, sau mai simplu cu hârtie de copt.
- Am uns pâinea cu oul bătut.
- Am dat la cuptor pentru aproximativ 30 minute.Primele 5 minute la foc mare, apoi 15 minute la foc mic, apoi încă 10 minute la foc mare pentru a se rumeni frumos.
Vă doresc o duminică minunată și vă las în compania melodiei mele preferate………
§§§
Câte amintiri plăcute și ce atmosferă caldă și primitoare! Tânjind la o bucată din pâinea caldă a Monicăi vă urez o duminică senină și un prânz plin de savoare oriunde v-ați afla!
Hugs and kisses!
xoxo
What people say