Sper ca ati avut un weekend frumos. Eu tocmai m-am intors de la un curs de fotografie. Da, un curs de fotografie de doua zile si sunt mai obosita decat intr-o zi oarecare din timpul saptamanii. Dar asta face parte dintr-o alta poveste pe care am sa v-o spun cu o alta ocazie caci astazi nu-i momentul.
Acum vorbim de Sunday Lunch 
Va vorbeam in timpul saptamanii de pranzul de duminica, un moment important pentru multi dintre noi intrucat pentru multi dintre noi este singurul moment cand avem mai mult timp la dispozitie pentru noi, pentru cei dragi. Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine cand spun ca pranzul de duminica e special: ne duce cu gandul la copilarie, la familie, la comfort, la atmosfera calda, la acasa.
Ei bine, primul meu invitat in aceasta lunga aventura ( sper eu, lunga) este Maya. Am vrut ca ea sa fie prima deoarece Maya mi-a fost draga de cand am cunoscut-o virtual cu multi ani in urma, pe vremea cand urmaream un forum culinar si pentru ca retetele ei sunt exact pe gustul meu am urmarit-o de-a lungul anilor. Blogul sau , Maya’s World, este unul dintre primele bloguri culinare care m-au cucerit atat pentru retetele sale cat si pentru modul de a le prezenta. Fotografiile Mayei sunt superbe (va spun asta acum, cu vocea unuia ce doar s-a intors de la un curs de fotografie, curs in care mi s-a dezvaluit o noua lume;)) si am invatat de la ea o gramada de retete.A fost si este mereu o sursa de inspiratie. Nu cred ca a fost reteta pe care sa o incerc sa nu fie buna.
Si in afara pasiunii pentru gatit mai avem in comun si dragostea pentru pisici. 
Pe langa faptul ca este o persoana deosebita si talentata, mai este si modesta: cand am invitat-o, a acceptat spunandu-mi “nu stiu daca mea netalentata ar fi demna de o deschidere”.
Draga Maya, iti multumesc ca ai acceptat si consider “scrierea” ta talentata perfecta pentru deschiderea acestui moment.
§§§
Sunday Lunch with Maya
Multumesc Dianei pentru invitatia de a participa si inaugura noua rubrica de pe blog, Sunday Lunch. Ma bucur enorm si ma simt onorata ca s-a gîndit la mine, desi, cum i-am spus si ei, nu-s sigura ca as fi persoana potrivita tocmai pentru deschidere. Cineva cu talent deosebit la scris si povestit ar fi fost mai indicat. Dar na, cum si ea adora pisicile, merge probabil pe acelasi principiu ca mine. No risk – no fun! 
În al doilea rînd, tin sa o felicit pentru idee. Un mod frumos si placut de a socializa si inerteractiona online cu prietenii din blogosfera si nu numai. Diana, îti doresc succes cu noua rubrica, sa fie cît mai stufoasa si diversificata, cu tot felul de idei noi, retete, articole si imagini frumoase!
Cred ar trebui sa scriu cum mi-as dori mai des prînzul de duminica, sau sa descriu imaginea care arata ceea ce reprezinta si înseamna pentru mine, un prînz de duminica în famile sau/si cu prieteni dragi. Din pacate nu reusim sa luam prînzul împreuna în fiecare duminica, din mai multe motive importante sau mai putin importante. Cîteodata pur si simplu preferam sa dormim pîna la prînz, iar dupa un ceas sa fim înca la cafea… în pijama.
Pentru armonie si o atmosfera primitoare, o masa decorata minimal dar dragut este deajuns. O vaza cu cîteva floricele si niste servetele vesele bucura pupila si sînt suficiente din punctul meu de vedere. Doar sîntem în famile, acasa la noi, nu la palatul regal. Vrem sa ne simtim bine, sa ne desfatam papilele, sa purtam discutii placute, amuzante… sau punem tara la cale! De ce nu? Daca aceasta duminica ar mai fi si inundata de razele soarelui, prînzul ar fi perfect. În Bayern pare a fi un lux pe care îl primim cu portia în aceasta perioada a anului. Doar cînd si cînd.
Imaginea soarelui, de care în moment duc lipsa, si frigul de afara m-au teleportat în trecut, în copilarie, cînd aburii supei de pui cu taitei de casa si parfumul scortisoarei din placinta cu mere, se strecurau usor dinspre bucatarie direct în nasul meu si ma trezeau duminica de dimnineata, în cel mai placut mod posibil. Fripturile nu prea ma interesau pe-atunci. Copil fiind, mîncarea nu era “cea mai importanta” pentru mine, ci placinta cu mere, pentru ca nu era prezenta în fiecare duminca – mai facea mama si alte deserturi, nu doar prajituri cu mere. Dar atunci cînd era, simteam ca e o zi speciala, mai altfel. Parfumul de scortisoara si merele coapte îmi aminteau mereu de sarbatorile de iarna. Tinînd cont ca asteptam Craciunul si Mosul tot anul, cu sufletul la gura, duminica în care se servea placinta cu mere devenea cumva sarbatoarea mea personala. Pentru ca ai mei adora deserturile cu mere si scortisoara, aleg sa va prezint o tarta cu mere care a încoronat finala prînzului de astazi. La noi deserturile cu mere si scortisoara au cea mai mare trecere. Sper sa va placa si voua.
.jpg)
Tarta cu mere
Ingredients:
- Aluat
- faina de spelta - 260g
- unt rece - 150g taiat cubulete
- ou - 1
- zahăr - 70g
- coaja de la o lămâie - organica sau netratata razuita fin
- Crema
- creme fraîche - 200g
- ouă - 2
- zahăr - 80g
- migdale măcinate - 100g
- mere - 6-8 (curățate și feliate)
- zeama de lămâie - 1 lămâie
- zahăr - 50g
- scorțișoară - 1/2 lgt
- unt - pentru uns
- jeleu gutui - 1-2lg optional
Instructions:
Se amesteca ingredientele pentru aluat într-un castron si se framînta rapid si fara prea mult efort un aluat. Se formeaza o bila, se înveleste în folie alimentara si se da la frigider timp de 30-60 minute.
În timp ce aluatul odihneste la racoare, se prepara crema. Se amesteca bine ouale cu zahar, migdalele macinate fin si creme fraîche. Se acopera crema si se da la rece, iar între timp se pregatesc merele.
Se curata de coaja, se îndeparteaza casuta de sîmburi si se feliaza. Feliile de mere se stropesc cu zeama de lamîie pentru a nu oxida, dar si pentru a stabiliza balanta dintre dulcele tartei cu acrisorul merelor. Zaharul se amesteca cu scortisoara si se amesteca cu feliile de mere.
Se unge forma de tarta cu unt si se pudreaza cu faina. Aluatul se întinde cel mai bine între doua foi de hîrtie de copt, dar bineînteles ca se poate întinde cu sucitorul pe masa de lucru înfainata.
Se îmbraca forma pe interior cu foaia de aluat, se taie marginile, se toarna umplutura, iar deasupra se aseaza si decoreaza cu feliile de mere.
iar deasupra se aseaza si decoreaza cu feliile de mere.
Forma se aseaza pe sina din mijloc a cuptorului preîncalzit în prealabil la 180°C si se lasa la copt timp de 50-60 minute. Daca tinde a se rumeni prematur, acoperiti tarta cu o folie de aluminiu. Verificati cînd si cînd starea tartei. Spre sfîrsit îndepartati folia, în cazul în care a fot nevoie de ea, si lasati tarta sa sa rumeneasca dupa bunul plac. Dupa ce se scoate din cuptor, se poate pensula cu jeleu de gutui. Incalziti jeleul într-o ceasca, în microunde, pentru a deveni fluid.
Se poate servi calduta, asa le place alor mei, eu însa o prefer rece.
O duminica frumoasa si linistita va doresc!
Notite:
- o tarta parfumata, aromata si cremoasa
- sa nu va sperie aromele diferite, sînt foarte bine împartite, în straturi
- aluatul este fraged - dulceag lamîiat
- crema e dulce acrisoara, aroma migdalelor iese bine în evidenta
- merele sînt moi, se taie foarte bine chiar si calda
- jeleul de gutui, însiropeaza putin tarta. Noua ne plac prajiturile mai însiropate, dar se poate renunta fara probleme la el.
- cu faina alba de grîu, foaia iese mai aspectuoasa, mai deschisa la culoare. Cu faina de spelta pe care o folosesc eu, mai închisa, gri. Gustul însa, nu are de suferit.
Frumoasa povestea ta Maya iar placinta cu mere si scortisoara e exact pe gustul meu.
E inutil sa va mai spun ca reteta Mayei e pe lista mea “to do” si ca va sfatuiesc si pe voi s-o incercati
Va doresc si eu o duminica seara frumoasa si va astept sa ne impartasiti povestea voastra despre pranzul de duminica.
Draga Diana, mult succes iti doresc cu aceasta noua rubrica de duminica!
Nu puteai sa incepi mai bine rubrica ta, decat cu un invitat special ca Maya! O cunoastem multi dintre noi si ii apreciem atat retetele cat si pozele.
Va pup pe amandoua!
Un frumos inceput de “proiect”, inceput exact cu cine trebuie.
Te felicit inca odata pentru initiativa si iti urez multa bafta.
Diana, multumesc înca odata, nu doar pentru invitatie ci si pentru cuvintele frumoase la adresa mea. Abia astept urmatoarea reteta!
Duninica viitoare vom avea somon în crusta, la prînz
Salutari de pe meleagurile Bavariei înnorate!
Any, Johanna, multumesc fetelor! Sînteti niste dragute talentate si mult mai harnicute într-ale bucataritului decît mine! Va pup!
xoxoxo
Cu siguranta Maya este cea mai potrivita ptr a deschide aceasta initiativa a ta !! O urmaresc cu drag de vreo 2 ani ( de cand mi-am facut eu blogul ) , iar Maya a fost prima care mi-a incercat una din retete !!! <3
La cat mai multe duminici cu oameni frumosi si retete delcioase !!
O super initiativa si o super tarta. Imi plac la fel de mult si una si alta
La initiativa ii urez sucess si la cat mai multe postari. Astept cu nerabdate urmatoarele postari.
Tarta este mai mult decat delicioasa si prezentarea este foarte eleganta!
Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari si sper si eu sa avem cat mai multe posturi la pranzul nostru de duminica. Dupa cum am mai spus cred, am realizat ca sunt atatea persoane deosebite in blogosfera si poate asa reusim si noi sa ne cunoastem mai bine. Cred ca avem multe de invatat unii de la altii mai ales ca traim locuri atat de diferite. Va pup pe toti si va astept cu noi retete.
Primul articol al rubricii de duminica…un invitat cu totul special si o tarta ce umple casa de arome.
Felicitari pentru initiativa!
Felicitari si multa bafta in noul proiect!Pe Maya o iubesc pentru ce este si pentru tot ceea ce face!Pupici la amandoua!
Multumesc Flory. Asteptam si povestea ta
Te pup
Cat, multumesc! Esti o adevarata sursa de inspiratie.
xo
TWO, multumesc.
Cosmin, multumesc.
Flory, asa cum te iubesc eu pe tine! :*
Diana, adevarat ai grait! Învatam mult unii de la ceilalti si avem numai de cîstigat!