Hello Sunday! 
“Rain is grace; rain is the sky descending to the earth; without rain, there would be no life”-John Updike
Nu știu pe la voi cum e dar aici “miroase” deja a Crăciun. După o săptămână tipică de toamnă târzie, cu ploi mărunte, pe strada mea astăzi este un târg “Așteptând Crăciunul” , magazinele sunt toate în straie de sărbătoare cu luminițe, ghirlande și cântece de Crăciun. Mi se pare cam devreme totuși. Îmi amintesc când eram copil ca toată valva asta începea în Decembrie – care era numită luna cadourilor. Dar chiar dacă e devreme cred că nu putem decât să ne bucurăm. Crăciunul e magic și dacă avem ocazia să ne bucurăm de atmosfera sa de ce să n-o facem 
Până la Crăciun însă și până scrieți voi scrisorile lui Moșu’, haideți să vedem ce mai facem astăzi la Sunday Lunch. E duminică doar! :D
Și astăzi, ca și în celelalte duminici de până acum de mai bine de un an (Yay!!! 
) avem o invitată deosebită, o fată talentată și pricepută care ne încântă cu rețete sănătoase din spațiul minunat pe care l-a creat, care are un nume foarte original – La mine sub nuc .
”Sunt vegană, am o slăbiciune pentru cărți frumoase de bucate, localuri visătoare și fără fițe, sandwich-uri originale. Îmi plac tare mâncărurile indiene și mediteraneene. Îmi mai plac și vinetele, sosurile, ciupercile, mâncărurile rapide, pâinea în toate întruchipările ei, trufele de ciocolata, pepenii. Testez rețete noi cu mare avânt și restaurante vegane sau vegan-friendly cu același entuziasm. Întrucât mâncarea joacă un rol atât de important în viata noastră mi se pare fascinant să o privesc în contextul ei social, cultural și tradițional, să observ relațiile pe care le crează sau modifică – relații cu alți oameni, cu noi sau cu natura.” - așa se descrie Ilinca, fata talentată cu zâmbet cuceritor de care vă vorbeam, sufletul creativ și sensibil din spatele blogului La mine sub nuc. Citiți mai multe despre Ilinca la rubrica Despre mine.
Deși nu sunt vegetariană și nici vegană, cum am mai spus-o și în alte ocazii încerc pe cât posibil să evit excesele de orice fel și să adopt o alimentație echilibrată în care locul principal îl ocupă legumele și admir blogurile de acest tip deoarece le consider inovative și de cele mai multe ori găsesc rețete care mă surprind în mod plăcut și își găsesc locul în bucătăria DD. Spațiul virtual creat sub nucul Ilincăi m-a cucerit de la prima vizita pe care i-am făcut-o în vară prin rețetele propuse și modul de prezentare.
La mine sub nuc este un blog original, cu un look aerisit și modern și rețete inedite prezentate frumos și clar în imagini deosebit de expresive, o sursă de inspirație ce propune o ”colecție de rețete vegane uneori gourmet, de la rețete locale, simple și proaspete la mâncăruri învăluite de aromele îndrăznețe ale Africii, culorile și condimentele amețitoare ale Indiei. Veți găsi salate pline de culoare, tartine neobișnuite, noi ingrediente, supe variate, povești cu ierburi aromatice, plăcinte și prăjituri care umplu casa cu miros de bine și armonie. Veți descoperi și idei adunate de prin cafenele,bistrouri, vizite sau restaurante, de prin diferite colțuri ale lumii ăsteia, pe unde mă nimeresc. Toate sunt vegane, deci și de post. ” (I.T.)
Sperând că v-am stârnit curiozitatea (asta în cazul în care nu cunoșteați deja spațiul mirific de sub nucul Ilincăi vă invit să citim povestea sa și să vedem ce ne-a pregătit pentru astăzi.
§§§
Sunday Lunch cu Ilinca
Am citit aici multe articole în care oameni pricepuți și-au putut descrie duminicile în câteva cuvinte. Eu nu am găsit acele cuvinte. Duminica e și la mine ziua cu ceva mai puține lucruri care “trebuie” făcute și posibilitățile de a face ce vroiam de mult să fac fiind așa multe, fiecare duminică ajunge diferită. Prânzurile la fel. Singura generalizare pe care am găsit-o duminicilor mele este că prânzul este brunch. Da, asta cred că e tot timpul valabil, fie pentru că merg la biserică fie pentru că dorm mai mult. Este un oarecare farmec în culorile astea multe pe care le iau duminicile, un farmec pe care eu îl văd reflectat și asupra prânzului tihnit, schimbător și pregătit fără stres și fără grabă. De regulă nu am timp să pregătesc pentru prânz mâncăruri complicate, mai multe feluri sau prăjituri, copturi așa că încerc să compensez cu aranjatul mesei.
Duminica trecută am făcut crumpets. Cu humus și legume delicioase. Crumpets sunt un fel de turtă englezeasca pufoasă și moale. Seamănă la textura și pufoșenie cu clătitele americane dar sunt mai moi și mai putin uscate și fără ou. Eu le-am descoperit de curând și mă întrebam cât de ușor ar fi de făcut acasă. Am găsit o rețetă pe net și întrucât am fost tare mulțumită de rezultat m-am gândit să o împărtășesc. Găurelele au ieșit și ele când tigaia era destul de încinsă.
Sunday Lunch cu Ilinca
Crumpets
Ingredients:
- Pentru crumpets:
- făină - 240g
- apă călduță - 180ml
- ulei - 2 linguri
- margarină topită - 2lg
- drojdie - 1/2lgt
- praf de copt - 1/2lgt
- sare - qb
- Legume
- fasole verde - 150g
- ceapă mică - 1
- ardei gras - 1 mare/ 2 mici
- tofu în saramură - 200g
- ulei - 2lg
- semințe de pin - 1lg ( se pot pune și semințe de floarea soarelui sau caju)
- sare - după gust
- oregano - qb
- humus - 200g
Instructions:
- Se amestecă ingredientele uscate, se adaugă apa și margarina, se amestecă bine și se lasă aluatul acoperit la crescut, într-un loc cald, cam o oră. Apoi se prăjesc într-o tigaie încinsă, unsă cu puțin ulei. Teoretic ar trebui prăjite în inele pentru ouă, dar merg oricum. Eu le-am prăjit într-o tigaie mică.
- Țin câteva zile într-un recipient închis la frigider și încălzite la loc înainte de a fi servite. Se pot mânca dulci, cu margarină și vreun gem sau sărate, cu diverse bunătăți pe deasupra. Preferatul meu este toppingul din poză, humus cu ratatouille sau varianta de fasole verde + ardei + tofu + semințe de pin + oregano .
- Tofu se taie cubulețe iar ceapa peștișori. Se prăjesc odată cu ardeiul tăiat felii și fasolea verde (sau broccoli tânăr sau sparanghel). Se adaugă sare și oregano. Când sunt aproape gata se adaugă și sâmburii de pin și se prăjesc și ei cam un minut.
- Se încălzesc crumpeturile, se întinde humusul și se presară legumele fierbinți pe deasupra. Merge cel mai bine cu o salată cu dressing cu oțet balsamic.
Vă doresc o duminică blândă, colorată și cu voie bună la toți! Diana, mersi pentru invitație.
ilinca
O altă poveste frumoasă un alt prânz de duminică încântător. S-aveți o duminică senină și un prânz minunat oriunde v-ați afla.
xoxo
PS. Nu uitați de cadourile care vă așteaptă la DD
Si la noi au inceput sa apara decoratiunile de Craciun in magazine. Eu sunt mai mult decat fericita sa le admir. Din partea mea, sezonul acesta ar putea dura tot anul. Poate pentru ca am avt o copilarie fericita si am crezut muuuult timp in Mos. Chiar si acum, la peste 40 de ani, cred in magia Craciunului si iubesc aceasta sarbatoare. <3
Ma bucur mult ca am intrat aici. Am ocazia s-o cunosc pe Ilinca. Blogul sau mi-a fost necunoscut pana acum.
Frumoasa postare si placut pranz de duminica.
Va imbratisez cu drag pe toate.
O reteta tare interesanta, nici nu ma asteptam altfel de la Ilinca <3
Si pe aici miroase a Craciun cam de 2 sapatamani.habar n-aveam de blocul Ilincai,l-am vizitat,mi-a placut si n-am rezistat sa nu-i “dau” un like.Interesanta reteta de azi,nu imi place tofu dar cred ca temperat bine e gustos.Produsul final arata delicios!
pupici
Simplu, elegant, atragator si pe gustul multora, sunt sigura.
Un blog de poveste e blogul Ilincai iar initiativa ta, Diana, e admirabila.
Felicitari amindurora!