Hello Sunday! 
Întotdeauna am asociat luna octombrie cu crizantemele. Poate pentru că draga mea bunica avea o gradină încântătoare cu multe soiuri de crizanteme iar în octombrie când erau toate înflorite părea desprinsă dintr-un tablou de-al lui Monet. Sau poate pentru că le asociez cu expoziția florilor de toamnă care are loc în fiecare an la Gradina Botanica din Iași, unde admiram pe vremea studenției un spectacol inedit.
Cu nostalgie în suflet astăzi vă întâmpin cu un buchet de crizanteme în dorul anilor trecuți dar și ca semn de prețuire al momentelor petrecute împreună la prânzurile noastre virtuale 
Dar să lăsăm sentimentalismele și să ne concentrăm la ce știm noi să facem mai bine: să povestim, să ne simțim bine și să ne lăsăm răsfățați de rețete deosebite. Iar astăzi, ca în fiecare duminică, vom avea parte din plin de toate acestea alături de o invitată foarte dragă mie pe care, ca de obicei, îmi pare rău că am cunoscut-o cam târziu. Știu, am mai spus dar o repet, uneori mă întreb pe ce lume trăiesc eu, de îmi scapă toți oamenii ăștia frumoși, pe care îi îndrăgești la început pentru munca lor, care este prima cu care vii în contact. Și după, aprofundând, îți dai seama că nu te-ai înșelat, și că, dincolo de talentul pe care l-ai sesizat în munca sa, într-adevăr persoana respectivă este așa cum te așteptai să fie.
Așa s-a întâmplat și cu Daciana @ Bucătăria cu mirodenii. Nu îmi mai amintesc exact, dar cred că am cunoscut-o prin intermediul Provocării Dulce Românie a Lunii Iulie organizată de Ana @ Blog cu legume la care a participat cu o rețetă sănătoasă cu fructe de sezon. Știu că la paradă, în multitudinea de imagini care ilustrau rețetele participante, fotografia preparatului său mi-a atras atenția (da, recunosc – guilty – fotografiile Dacianei au fost cele care mi-au stârnit interesul la început ;)) și, curiozitatea m-a împins să pășesc pragul bucătăriei cu mirodenii, unde am găsit o lume ruptă dintr-un alt tărâm, așa cum îmi place mie: un blog ordonat, curat, inovator, cu un look aerisit, fără prea multe zorzoane (nu găsesc un cuvânt mai bun acum 
), “cu rețete variate bazate rețete pe ingrediente sănătoase naturale și o gamă diversificată de condimente și ierburi, mai mult sau mai puțin cunoscute, care să le confere o notă de noutate și exotism,“ prezentate clar în imagini deosebite. Și îmi place și cum scrie. Da, Daciana are și condei. Și, ah, să nu uit, un alt lucru care m-a atras a fost chiar numele ei, pentru că e un nume deosebit și nu cunosc multe persoane care se numesc Daciana. :D. Mai mult de atât, am descoperit că în zodiacul condimentelor avem aceeași zodie
Și pentru că mi-a plăcut în bucătăria cu mirodenii, m-am întors și-am frunzărit blogul pe îndelete, am invitat-o și la provocarea mea din August și-am vrut să o cunosc mai bine. De aceea, astăzi este invitata noastră la Sunday Lunch. Citiți mai multe despre Daciana și despre cum s-a născut bucătăria cu mirodenii în rubrica “Despre mine” de pe blog.
Acum haideți să citim împreună povestea ei și să descoperim ce ne-a adus la prânz
§§§
Sunday Lunch cu Daciana
Masa de duminică îmi aduce aminte de copilărie, când ne adunam cu toții în jurul mesei și luam prânzul împreună. Pregătirile pentru masa de prânz începeau dis-de-dimineață, mama era în toiul acțiunii și ne ademenea cu arome îmbietoare. Îmi aduc aminte cu nostalgie de câteva specialități gătite de mama, preferatele mele și anume sosul vânătoresc cu carne de vită și macaroane (Doamne, de când n-am mai mâncat macaroane…, iar de carne nici nu mai pomenesc). Supa de tăiței cu carne, face legea în bucătăriile ardelencelor, toate gospodinele pregătesc în principal la masa de duminică, supa de carne cu tăiței. Cu drag și dor mă gândesc și la deserturile delicioase ale mamei care făceau furori prin cartier.
Acum ne petrecem duminicile tot la părinti, mai ales că suntem doar noi doi, duminica apucam să ne rupem de cotidian și să petrecem timp cu familia. Frumusețea duminicilor în familie este că ne adună pe toți la masă și ne oferă ocazia de a ne înfrupta din gustul copilăriei.
De când m-am măritat, gătesc cu totul diferit față de preparatele tradiționale cu care am fost obișnuiți fiecare la casele noastre. Acum sunt în stadiul în care reinventez, descopăr ingrediente și combinații noi, explorez preparatele bucătăriilor internaționale și diversific continuu. Din fericire, sarmale poftim amândoi doar o singură dată pe an și atunci găsim la mama din belșug.
La invitația Dianei @ Disturbingly Delicious la Sunday Lunch am răspuns bucuroasă să-i pregătesc ceva special, un preparat pe care am avut ocazia să-l degust într-un restaurant acum câțiva ani și care mi-a rămas adânc întipărit în minte. Am găsit oportun momentul acesta să vă împărtășesc și vouă experiența mea culinară de neuitat. Combinația nu este tocmai cea mai obișnuită, însă cum bine se știe eu nu gătesc mâncăruri tradiționale, așa că pentru o duminică specială, am gătit un preparat special.
Camembert Pané cu Orez și Dulceață de Afine
Ingredients:
- brânză Camembert - 2 bucăți
- ou de casa - 1
- făină - amestecată cu pesmet pentru pané
- orez - 100g
- stafide - 50g
- miere - 3-4lg
- dulceață de afine - 4lg
- ulei de palmier - pentru prăjit (sau pentru varianta la cuptor, hârtie de copt)
Instructions:
- Pentru pregătirea camembert-ului pané în ulei, se încinge uleiul, se bate un ou, brânză se da prin ou și apoi prin pesmet. Se prăjește intre 1-2 minute pe fiecare parte.
- Pentru varianta la cuptor, se pune hârtie de copt într-o tavă și în cuptorul încălzit la 190 de grade se țin pentru 10-15 minute. Deși varianta la cuptor este mai sănătoasă, pentru acest preparat încurajez prăjirea în ulei deoarece este mult mai gustoasă și mai rapidă. Coaja brânzei este protectoare și nu permite scurgerea conținutului în ulei, deci fără grijă se poate prăji.
- Orezul se fierbe în apă (proporția de orez-apă sa fie de 1:3) cu puțină sare. Stafidele se țin câteva ore în apă pentru a le hidrata, apoi se pun în miere.
- Se așează în farfurie camembert-ul pané, orezul presărat cu miere și stafide și 2 linguri de dulceață de afine.
Sugestie: camembertul se prepară foarte repede (maxim 10 minute cu toate pregătirile de rigoare), așadar se începe mai întâi cu prepararea orezului și la urma se prăjește
Vă doresc o duminică frumoasă în preajma celor dragi!
O altă poveste deosebită în atmosfera caldă a familiei cu parfum de copilărie și nostalgia prânzurilor pregătite de mama, un alt prânz de duminică plin de savoare.
Daciana, trebuie să recunosc că rețeta aceasta este exact pe gustul meu, Camembert lover incurabil, și nu puteai să îmi faci o surpriză mai plăcută decât aceea de a-mi aduce un nou mod de a pregăti brânzica aceasta cremoasă. Acum știu cum va sfârși rotița de Camemebert care așteaptă solitară în frigider.
Vă las cu Hurts la sugestia Dacianei și vă urez o duminică frumoasă și un prânz încântător oriunde v-ați afla.
Lăsați-vă răsfățați și nu uitați să mâncați ceva bun
xoxo
Diana, iti multumesc din inima pentru cuvintele frumoase cu care mi-ai incantat ziua. Ma bucur enorm ca-ti place preparatul. Cand l-am gustat prima data la acel restaurant, m-am indragostit pe loc si am revenit de multe ori acolo si de fiecare data comandam acelasi preparat, iar si iar si nu ma puteam satura de el :).
Te pup si iti urez o duminica frumoasa, insorita ;)!
Eu iti multumesc pentru participare si pentru reteta minunata pe care abia astept sa o incerc. Te imbratisez cu drag. <3
Doamne Dumnezeule! Nu-mi amintesc sa fi poftit de mult la ceva, ca la aceasta minuntata combinatie. Parca deja si mit combinatia de gusturi in papilele mele! Felicitari Daciana. Datorita Dianei ajungi in blogrollul meu! ♡♡♡
Multumesc tare mult Mihaela. Ma bucur ca esti incantata de reteta, abia astept feedback-ul tau ;). Pusilici
Pur si simplu irezistibila!!!
Wow!!! Cat de bine poate sa arate! Un preparat senzational si niste poze de-ti lasa gura apa. Felicitari fetelor pentru inca o duminica minunata!