Hello Sunday! 
O dimineața de duminică însorită, cu miros de cafea și gustul copilăriei, gust trezit de o felie de “prăjitură leneșă” – nu cred că acesta este numele ei, dar eu așa numeam prăjitura cu gem pe care o făcea sora mea deseori. Și pentru că ieri am dat din întâmplare peste ultimul borcan de magiun cu nuci, m-am gândit că ar fi mai mult decât potrivit pentru o această prăjitură cu o bază puțin crocantă, cu aromă de prune pârguite și nuci ușor prăjite. Iar astăzi îmi îndulcesc ziua cu o felie din această prăjitură a copilăriei care-mi alintă simțurile - un mod minunat de a începe ziua.
Dar să lăsăm amintirile mele dulci despre care o să vă vorbesc poate cu altă ocazie și să ne pregătim de prânzul nostru virtual cu prieteni – doar nu credeați că astăzi nu ne bucurăm de povești culinare și rețete originale pline de savoare, potrivite prânzurilor de duminică cu oameni frumoși și dragi.
Și astăzi ne vor face duminica mai frumoasă Corina și Codrin @ Plains & Planes, un blog relativ tânăr, cu personalitate, care se remarcă prin originalitatea rețetelor propuse și modul de prezentare al acestora în imagini deosebit de sugestive.
Trebuie să recunosc că Plains & Planes îmi era necunoscut până de curând, când Didi @ Food Design mi-a vorbit despre el în una din discuțiile noastre. Țin să în mulțumesc dragei mele Didi că datorită ei am descoperit un blog modern, curat, aerisit care mi s-a lipit de suflet și pe care m-am gândit sa vi-l prezint și vouă, deoarece cred că mai sunt persoane ca mine care trebuie trase de mânecă când lucrurile frumoase născute din pasiune trec neobservate. Cred că problema e de fapt că în blogosfera aceasta mare sunt o sumedenie de bloguri fantastice îngrijite de oameni pasionați și din păcate nu reușim să ajungem la ele. Și e păcat. De aceea, când vedem ceva care ne atrage atenția și despre care merită să vorbim cred că trebuie să împărtășim bucuria de a fi întâlnit persoane mânate de aceeași pasiune și care “vorbesc aceeași limbă” când este vorba despre mâncare. Doar așa ne putem îmbogăți cunoștințele culinare, schimbând impresii și învățând lucruri noi de la persoane pentru care gătitul este o artă.
Și astfel de persoane sunt Corina și Codrin care fac o echipă pe cinste când vine vorba de gătit, experimentat, gustat și fotografiat. ”Împreună povestesc despre ingrediente, mâncare pentru trup și suflet, împărtășesc idei, testează rețete, fac haz de necaz și se bucură de viață” Și scriu despre asta cu naturalețe și spontaneitate încântându-ne cu articole originale și cu fotografii de calitate. Împreună reușesc să adune în căsuța lor virtuală cam tot ceea ce ii trebuie unui blog de succes, aș spune eu. Un blog căruia trebuie să îi treceți pragul și să îi citiți poveștile, un blog ce merită iubit. Un blog care dincolo de a prezenta rețete într-o maniera impecabilă exprimă concepte, idei demne de luat în considerație. Un blog care te primește cu căldură, într-o atmosferă destinsă unde spontaneitatea și jovialitatea sunt la ele acasă. Un blog în care mâncarea este doar un pretext pentru a vorbi despre viață, dezvăluind caracterul persoanelor frumoase din spatele lui.
Dar ca să înțelegeți ceea ce vreau să spun cred că ar fi bine să le faceți o vizită și putem începe prin a citi povestea lor despre prânzul de duminică.
§§§
Sunday Lunch with Corina & Codrin
“You learn a lot about someone when you share a meal together.” (Anthony Bourdain)
Când am primit invitația Dianei de la disturbinglydelicious am fost tare fericită. Nu că acum nu aș fi, nu mă înțelegeți greșit. Și acum sunt, doar că e un fel de fericire semi-panicată, dacă așa ceva este cu putință. Ideea de a scrie despre păpică îmi provoacă de fiecare dată o beatitudine aproape instantanee. La fel face și ciocolata. (Și vinul).
Și-atunci m-ați întreba (pe bună dreptate) de unde semi-panica? Ei bine, duminica. De-acolo panica!
Vedeți voi, pentru mine duminicile sunt încă un paradox. Există și-n același timp nu. Înseamnă, dar totodată nu. Despre ele aș avea vreo doua-trei povestioare, cel putin hazlii și aș putea scrie multe despre oamenii de duminică, după-amiezile de duminică sau stările de duminică.
Zic totuși să le lăsăm la o parte pe mai sus numitele aspecte și să vă spun despre duminicile noastre preferate. Încep de obicei târziu. 12 de târziu :) Noi avem o regula: în duminica preferată nimic nu mai contează. Ne trezim fără un scop anume și o ținem după cum bate vântu’ o zi întreagă. Aproape că dam cu banu’ când e vorba de luat decizii importante (ce mâncăm? unde mâncăm? cu cine mâncăm?). A se nota ca alte decizii importante nu există. 
Și uite așa cu soarele în creștet și-n bătaia vântului, mesele noastre de duminică sunt de o diversitate greu de imaginat. Trebuie să recunosc, înainte de toate ne place să mâncăm. Și ne place să mâncăm în locuri frumoase, cu oameni frumoși. Să experimentam și să testam lucruri noi. Să combinăm gusturi și arome. Să luăm nimic și să facem din el ceva.
Duminica se întâmplă brunch-uri cu camembert oven dip.
Prânzuri cu vegan avocado dip
sau enchiladas
Sunt duminici în care Codrin câștigă și black carbonara swan înoată prin farfurie …
și sunt duminici în care mingea e la mine. Și-atunci midiile sunt cele care fac legea.
Azi, exact ca-ntro duminică preferată, împărțim cu voi o îmbucătură de brioșă. Mont Blanc în spunem noi. După numele celebrului Mont Blanc franțuzesc. Și cu adaptabilitatea Mont Blanc-ului înfiat de japonezi. O minunată brioșă cu cacao neagră împodobită arogant cu piure de castane. Și-n vârf vine confirmarea dependenței: aluna de pădure-cometa. Deși e primăvară afară și-ați putea zice (iarăși pe buna dreptate) că piureul de castane e prieten bun cu alt anotimp, noi credem că este atemporal. La fel ca ciocolata ;)
Iar la încheiere să facem totuși și-un pic de cunoștință :)
Salut!
Numele meu este Corina. Născută într-o sâmbătă caldă de iulie în ’87. Rac, încăpățânat și orgolios. Mâncarea face parte din viața mea dintotdeauna. Vin dintr-un loc în care, în continuare, bucătăria tradițională are un cuvânt important de spus, un loc în care încă mai ai norocul să vezi cum se prepară sub ochii tăi rețete vechi de multe zeci de ani, un loc în care de mic copil înveți să iubești și să respecți bucatele. La cratiță, am stat pentru prima dată la vreo 10 ani. Și cred că mi-a plăcut din moment ce pasiunea pentru gătit a rămas mereu acolo, neclintită, atunci când toate celelalte veneau și plecau. Când lumea toată se schimba, iar eu, odată cu ea.
Numele lui este Codrin. Născut într-o zi de martie din ’80. Pești, cu relativ puține defecte. Vine dintr-o familie cu tradiții culinare mixte, cu obiceiuri și rețete din părți diferite ale țării, o bucătărie bogată și frumoasă.
Numele blogului este plains&planes. Aici lucrurile stau cam așa: eu mă învârt prin bucătărie și scriu despre rezultat. Codrin testează și face poze. Împreună povestim despre ingrediente, mâncare pentru trup și suflet, împărtășim idei, testam rețete, facem haz de necaz și ne bucurăm de viață. Așa cum e ea, cu bune și nebune ;)
Vă mulțumim că azi ați prânzit alături de noi. Pe post de digestiv vă recomandăm o serie de documentare care cu siguranță vor face ca fiecare duminică a voastră sa devină o duminică preferată! :)
§§§
Și uite-așa am mai petrecut o duminică specială cu arome deosebite și rețete inedite marca Plains & Planes, într-o atmosferă jovială tipică persoanelor minunate din spatele acestuia care m-a făcut să visez și mi-a stârnit apetitul.
S-aveți o zi senină și un prânz plin de savoare oriunde v-ați afla.
Hugs & kisses!
xoxo
Mai mult decit speciala e si duminica asta. Ma bucura intilnirea cu Corina si Codrut si-o trec la capitolul noi experiente.
Fascinanta e lumea simplitatii expusa in cuvint si imagine, cum, fascinanta e lumea bucatariei, acolo unde se nasc relatii care trec dincolo de orgolii.
Mult succes voua, tuturor, si sa auzim numai de bine.
Diana, am uitat sa iti spun ca in plus de toate, arati ca esti si un fin psiholog atunci cand iti prezinti invitatiii. “Graiul tau dulce” m-a atins astazi.
Aceasta postare a C&C este impecabila. Este asa cum ma asteptam. Un blog pe care il port in suflet cu toate ale lui si vizionari cum sunt, C&C il vor duce in varful piramidei, acolo unde ii este locul.
Buna seara,
Azi pentru noi a fost intr-adevar o duminica preferata. Acesta-i si motivul pentru care raspunsul nostru vine atat de tarziu. As vrea sa va multumesc, dar inainte, daca-mi ingaduiti tin musai (fara motiv pertinent) sa va prezint fundalu’: acasa (in casa aia care-i casa. una singura in inima unui om. la ai tai) in pat. In plan indepartat, tv-ul. Un film alb-negru, romanesc, pe tvr2 (cred?). Maya rosteste apasat “Șarpe împuțit!” (cu prea mare straduinta si cu oareșce efect). In plan apropiat, Codrin al meu. Imi explica de zor despre urmatoarea noastra achizitie (sa bata trambitele, sa sune trompetele, ceva/orice sa faca un zgomot): un televizor cu lampi. Alb-negru. Sa ne uitam la discovery in sepia (or something!)
Si eu scriu! (just sayin’)
Ei bine, acum ca am prezentat fundalul, putem sa va multumim. Din suflet. Ne bucuram sa gasim atat de multi oameni frumosi, oameni care inteleg ca o lume mai buna e cea mai buna mostenire pe care o poti lasa celor care vor veni. Oameni care iubesc ceea ce fac si care impart bucurie. Ne bucuram ca ne-ati primit in randurile voastre.
Diana iti multumim pentru cuvintele frumoase. Didi, tu esti o minune (nu ca n-ai sti deja)! Lacramioara, tu esti o surpriza foarte faina. Ce sa mai? Suntem bucurosi ca va place de noi, pentru ca si noua ne place de voi
Noapte linistita si-un inceput de saptamana bun!
Corina & Codrin