Hello Sunday! 
Iată-ne ajunși în prima duminică a noului an și profit de ocazie să vă urez un an nou minunat, plin de realizări și împliniri , un an bun așa cum vi-l doriți. Au trecut și sărbătorile mult așteptate și ne bucurăm de ultimele zile de vacanță, privind cu nostalgie la zilele ce-au trecut și făcându-ne deja planurile pentru următoarele ce vor veni.
Și dacă noul an vine cu noi planuri și vise, ne aduce și noi prânzuri virtuale și astăzi ne vom bucura de compania unei fete talentate nu doar în ale gătitului și vom colinda lumea ei imaginară plină de lucruri interesante. Este vorba despre Carmen @ My world in a jar , un blog care m-a cucerit prin conținutul său prin rețetele și imaginile cu care ne răsfață și prin originalitatea numelui ;).
My world in a jar nu este un blog strict culinar ci o colecție de informații și idei utile, născută din pasiunea lui Carmen pentru handmade și bucătărit, o sursă de inspirație când este vorba de decorațiuni pentru casă (Home Deco) sau sănătate și frumusețe (Beauty/Sănătate). Lumea într-un borcan se afirma astfel ca un blog complet pe care vi-l recomand cu mare căldură.
În ceea ce privește rețetele propuse de Carmen, veți observa că dulciurile și în special torturile ocupă un loc important în activitatea sa culinară dar aceasta nu înseamnă ca celelalte rețete nu sunt demne de luat în considerare întrucât veți găsi o serie de rețete interesante “povestite” frumos și ilustrate în imagini deosebite.
Un alt aspect care îmi place foarte mult la My world in a jar îl constituie articolele despre toate props-urile pe care Carmen le cumpără de la vase delicate și de bun gust la râșnite vintage și la ceainice de poveste și porțelanuri fine.
Fiind convinsă că v-am stârnit curiozitatea vă invit să o cunoaștem mai bine pe Carmen citindu-i povestea legată de prânz și descoperind împreună cu ce ne răsfață astăzi.
§§§
Sunday Lunch cu Carmen
De când mă știu cel mai important prânz al familiei se întâmpla sâmbăta. Mama gătea încă de vineri, făcea curățenia săptămânală iar eu mă învârteam pe lângă ea și o ajutăm. Sau așa credeam… Era musai să avem o supă pe masă, favorită mea a rămas supica de tăiței, atât de minunată încât mâncam două sau trei farfurii și refuzam felul doi spre disperarea mamei. Asta încă se întâmplă, doar că mama nu e mereu prin preajmă să mă mustre. La felul doi era fie carne de pui la cuptor și niște minunați cartofi în sos, fie faimoasele sarmale ale mamei, atât de faimoase că au făcut înconjurul blocului. Sau pregăteam împreună o salata de boeuf ( eu mereu făceam maioneza și tocam cartofii) plus niște pateuri vegetale. Dar cu siguranță cel mai așteptat era desertul! Sclifosita de mine care abia băga 2-3 linguri din felurile sărate (mai puțin supa de tăiței, da? ) dintr-o dată prindea poftă de mâncare și sincer, eram capabila să golesc platourile de prăjituri în timp ce mama ducea la bucătărie farfuriile murdare. Preferate erau prăjiturile cu ciocolată, cea mai des prestat era categoric Tăvălita și Prăjitura cu măr.
Așadar sâmbăta după ce veneam de la biserica serveam prânzul și foarte rar se întâmpla să nu avem musafiri și voie bună în casă. Am păstrat și eu tradiția, mai puțin partea cu musafiri din fiecare săptămână care la noi vin de regulă duminica și meniul care e nițel mai diversificat pe motiv de bărbat ce se plictisește ușor de felurile de mâncare. Dar pentru că draga de Diana m-a invitat să vă vorbesc despre Sunday Lunch ia, haideți să vă povestesc cum se întâmplă de regulă la noi:
Dacă e una din acele duminici în care invităm pe cineva la masă mă trezesc devreme, pregătesc câteva feluri de mâncare, așez frumos masa și petrecem un timp plăcut împreună.
Dacă în schimb nu avem planuri lucrurile stau totaaaal diferit. Ne trezim cât mai târziu posibil, în funcție de ceasul deșteptător Tom , fiul nostru de cinci ani. După “trezire” lenevim în pat cam o oră până când parcă începe să ne fie foame… Gustărim ceva ușor, gen pâine cu dulceață, miere, brânză și în timp ce băieții se distrează eu pregătesc prânzul. Mai mereu e vorba de ceva foarte ușor de preparat pentru ca toată atenția merge spre… desert, desigur! Foarte apreciate sunt la noi în familie brânzoicile, sper să le savurați și voi cu drag!
Branzoici Delicioase
Ingredients:
- Aluat
- lapte călduț - 300ml
- făină - 500g
- zahăr brun - 3lg
- gălbenuș - 1
- coajă rasă lămâie - 1lgt
- drojdie proaspătă - 25-30g
- sare - un praf
- ulei - 3lg
- Umplutură
- brânză dulce de vacă - 400-500g
- coaja și zeama de lămâie - 1 lămâie
- zahăr - după gust
- gris - 2-3lg in functie de cât de uscată e brânza ( dacă e foarte uscata nu mai e nevoie)
Instructions:
- Amestecăm ușor drojdia cu zahărul, adaugăm coaja de lămâie, gălbenușul și laptele.
- Înglobăm cu grijă făina și frământăm bine până obținem un aluat neted ce se ia ușor de pe mâini.
- Îl lăsăm într-un loc cald cam 40 de minute să își tripleze volumul.
- Împărțim aluatul în două și fiecare parte o întindem la o grosime de cca. un centimetru, o tăiem în zece bucăți și îi punem cam o lingură de umplutură.
- La împăturit am procedat mai neobișnuit pentru brânzoici. Le-am închis ca pe o bocceluță, având grijă să nu iasă brânza, le-am pus cu partea închisă în jos într-o tavă tapetată cu hârtie de copt iar Tom le-a apăsat ușor pentru o formă mai... frumoasă
- În tavă le-am mai lăsat la crescut alte 15 minute iar apoi le-am copt în cuptorul preîncălzit, la o temperatură medie până au devenit aurii și delicioase!
Se pare că am început anul cum nu se poate mai frumos cu o poveste cu iz de copilărie, zâmbet de copil ștrengar și miros de plăcinte cu brânză.
S-aveți o duminică liniștită și un prânz minunat oriunde v-ați afla!
Hugs and kisses!
xoxo
Arata altfel decat branzoaicele copilariei mele dar sunt dolofane si apetisante.
Mi-a facut placere sa vad si sa citesc.
La multi ani, frumosi si norocosi, Diana draga!
Cit despre brinzoicile Carmencitei..hmmm…cred ca-s bune pt. ca prea bine arata!
Ce branzoaice delicioase! Mi-a facut placere sa citesc inca o postare frumoasa cu amintiri dragi. Carmen e o draguta iar pranzul ei era de asteptat sa fie unul frumos prezentat. Va pup!
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!