Hello Sunday! 
Nu știu cum se face că luna aceasta timpul a zburat parcă. Mai sunt câteva zile și suntem deja la începutul lui decembrie. Și asta înseamnă cadouri, vacanța. Yay! Abia aștept! Mai ales ca anul acesta vacanța mea de Crăciun va fi una mai lungă decât de obicei 
Lucky me! :D
Dar, să nu mai visez la vacanță că mai e ceva timp până acolo. Poate vă întrebați de ce am început acest articol cu o fotografie cu creveți? Ei bine, din două motive: primul pentru că ieri am avut o zi minunată alături de niște persoane deosebite și al doilea pentru că astăzi la Sunday Lunch vom avea shrimps
Să începem cu ziua de ieri. Vă amintiți că în urmă cu câteva săptămâni v-am menționat workshopul de food styling și food photography la care am participat și care mi-a plăcut la nebunie. Ieri, am participat la al doilea alături de aceeași oameni extraordinari, respectiv Barbara @ Chez Babs si Rocco @ Rocco Palladino, fotografia, care au fost tare drăguți și mi-au mai lămurit puțin dubiile în ceea ce privește minunată lume a fotografiei. Workshopul de ieri ne-a făcut cunoștință cu Mr. Flash si cu Mrs. Soft Box, acele necunoscute mie care mă speriau și mă puneau oarecum în dificultate. Lucrurile nu sunt atât de complicate pe cât par și cred că până la urmă o voi scoate la capăt cumva A fost o experiență frumoasă la care am întâlnit persoane cu aceeași pasiune și cu blogguri încântătoare. Me happy 
Fotografia de mai sus este una din multele făcute ieri și este, în același timp, una din primele mele fotografii făcute cu flash.
Revenind la al doilea motiv, vă amintesc că astăzi e duminică deci, nu putea să lipsească Sunday Lunch-ul nostru drag. ( chiar dacă cineva – a se citi “eu” :D) s-a trezit târziu. Deși puțin somnoroasă, lucru pentru care vă rog să mă scuzați, sunt foarte entuziasmată deoarece invitata noastră de astăzi ne va însoți într-o călătorie fascinantă introducându-ne în lumea orientală vorbindu-ne despre obiceiurile și cultura Chinei. Bănuiesc că ați ghicit deja că este vorba despre Andreea @ Andreea’s Chinesfood, o fată tare dragă mie, cu un blog deosebit care ne încântă cu bucate alese dezvăluindu-ne secretele bucătăriei chinezești.
Nu știu vouă dacă vă place, dar eu sunt mare fan Chinese food, deși cum îi spuneam și Andreei într-una din conversațiile noastre, cred că ceea ce mâncăm în Europa este puțin diferit de ceea ce se mănâncă în China. Spun aceasta deoarece când locuiam în Oman, mi s-a întâmplat să mănânc în câteva restaurante chinezești sau tailandeze și, deși vorbim despre aceleași feluri de mâncare, nu erau nici pe departe asemănătoare a ceea ce mâncam eu în Milano. Același lucru de fapt se întâmplă și cu Italian food mâncată în alte țări.
În urma experienței avute în China în timpul studenției, Andreea, fata talentată de care vă vorbeam, a decis să împărtășească cu noi secretele bucătăriei chinezești în rețete deosebite, marea majoritate specifice bucătăriei orientale, prezentate ordonat, clar, în imagini încântătoare, dând naștere unui blog original care ocupă un loc important în blogosfera românească și care se bucură de aprecierea multora dintre noi.
Am cunoscut blogul Andreei cu ceva vreme în urmă și m-a surprins în mod plăcut prin originalitatea sa și prin modul sau de a scrie și de a-și prezenta rețetele. Nu se limitează doar la scrierea unor rețete ci le “povestește”. În același timp blogul său se afirmă prin conținutul bogat de informații legate de cultura orientală. După cum spuneam, blogul Andreei, conține o colecție variată de rețete de la mâncăruri și deserturi chinezesti, la gustări, prăjituri, dulciuri, fursecuri și biscuiți și la torturi . Și ce torturi!!!
Banuiesc că și voi, ca și mine, sunteți curioși să vedeți ce ne-a pregătit Andreea pentru astăzi și de aceea nu o să vă mai țin de vorba și vă invit să-i faceți voi o vizită după prânz să vedeți cum stau lucrurile cu Chinese Food :)
§§§
Sunday Lunch cu Andreea
Duminicile au fost și sunt pentru mine un prilej de răgaz, de odihnă, de regăsire a sinelui. Întotdeauna mi-a plăcut să dorm măcar o oră în plus duminica, să pregătesc o prăjitură delicată sau să citesc o pagină de carte alături de o ceașcă de cafea cu lapte.
În copilărie, duminica mereu mă trezeam mai târziu și savuram din plin primele 10 minute după ce mă trezeam. Stăteam întinsă în pat cu ochii în tavan și îmi aduceam aminte visele copilărești avute peste noapte. Micul dejun îl luam destul de târziu și în general era destul de frugal, dacă nu de multe ori, inexistent. Da, recunosc, nu prea îmi plăcea să iau micul dejun și încă și acum, prima gustare o iau în jurul orei 9 sau chiar 10. Prânzul de duminică, însă, era un adevărat festin și totodată unul dintre momentele când toată familia se strângea la masă. Mama ne pregătea supă sau ciorbă, pui la cuptor sau friptură, legume și salată. Niciodată nu lipsea desertul, pandișpan cu fructe sau plăcintă cu mere.
Când am ajuns în China, duminicile nu au mai fost la fel. Nici dormitul cu o oră în plus nu îmi mai plăcea atât de mult, iar prânzul nu se asemăna nici pe departe cu ceea ce mâncam eu acasă. În Shanghai, orașul în care stăteam eu, era o forfotă continuă, chiar și duminica. Furnicar de oameni se perinda pe străzi, fapt ce îmi crea o stare de inconfort și alarmare. Cu timpul, m-am obișnuit și ușor-ușor am început parcă să intru și eu în ritmul acela alert și neobosit. În ciuda acestei agitații, prânzul de duminică reprezintă un moment de liniște și intimitate petrecut alături de cei dragi. În China, prânzul se servește între orele 11:00 și 12:00 și este cu totul special. În timpul săptămânii, prânzul se poate servi în oraș la restaurant alături de prieteni sau colegi, însă duminica el se servește exclusiv acasă alături de familie sau rude. Este nepoliticos să faci o vizită unui chinez între orele de masă, fie că este prânz sau cină pentru că îi vei strica apetitul și buna dispoziție pe întreaga zi.
Dacă însă ești invitat la masă, ai grijă să ajungi cu cel puțin 10 minute mai devreme, să aduci gazdei fructe sau flori și sub nicio formă să nu întârzii la masă. Prânzul este întotdeauna masa principală a zilei și este constituit din multe feluri de mâncare, în general cu număr par. Adică la masă ți se pot servi două, patru, șase, sau chiar opt feluri de mâncare. La aperitiv se servesc alune prăjite sau fierte, pastramă din carne de vită sau pui, felii de castravete cu sos de soia. Întotdeauna pe masă vei găsi un ibric mare cu ceai verde din care ți se va servi pe tot parcursul mesei. Ca fel principal ți se aduce pe masă orez fiert în aburi ca mâncare de bază, diferite tipuri de legume sotate, brânză toufu, mâncăruri cu carne de pui, porc sau vită și neapărat pește. În China, a avea pește pe masă este semn de bogăție așa că gazda întotdeauna va avea grijă să îți pună la masă măcar un fel de mâncare cu pește sau fructe de mare. Deși sunt mai scumpi, întotdeauna pe mesele chinezilor se găsesc creveți preparați în fel și chip. De multe ori, de la masă nu lipsește nici supa, care în general poate fi de pui, pește sau supă iute acrișoară. Însă ceea ce poate nu știți, este faptul că în China, supa se servește mereu la sfârșitul mesei. Și deși, poate părea ciudat, chiar are noimă această ultimă supă, întrucât ea ajută la digestie și la eliminarea ușoară a sucurilor gastrice. Desertul nu a fost întotdeauna agreat de chinezi, mai ales că, în trecut, în perioadele de criză, zahărul valora greutatea lui în aur și reprezenta un lux pentru mulți dintre oameni. Așa că întotdeauna fructele au rămas și rămân cea mai bună și mai sănătoasă variantă.
Ca un ultim sfat, cutuma chinezească spune că bucatele gazdei trebuiesc întotdeauna lăudate. Încearcă să găsești cele mai frumoase și mai plăcute laude la adresa gazdei și a bucatelor (chiar dacă ți-au plăcut sau nu ) și spune-i gazdei că niciodată nu ai mâncat mâncăruri mai bune ca acelea. Exact ca într-o piesă de teatru, gazda îți va spune rușinată că ți-a pus nimicuri pe masă și că este nevrednică de laudele pe care i le aduci. Și dialogul poate continua cât de mult te țin nervii pe tine, căci chinezul este întotdeauna înarmat cu răbdare atunci când este vorba de laude la adresa lui :).
Dar uite că v-am ținut atât de vorbă și sunt sigură că vi s-a făcut foame, așa că nu mai zăbovesc mult și vă poftesc la masă. În calitate de gazdă, v-am pregătit Creveți în sos dulce acrișor, un fel de mâncare iubit de către străinii care ajung în China.
Așa că haideți cu laudele că am timp destul la dispoziție :). Între timp, vă las să vă delectați cu o melodie chinezească intitulată “Mă gândesc la tine 365 de zile”(și coloana sonoră a filmului de animație Lotus Lantern), cântată de Li Wen-Coco Lee, una dintre cele mai iubite cântărețe din China și singura care a câștigat și un premiu Grammy.
Sunday Lunch cu Andreea
Creveți în sos dulce acrișor
Ingredients:
- creveți proaspeți - 250g
- ardei gras roșu - 1
- ardei gras verde - 1
- usturoi - 2 căței
- vin de orez - 1lg (alcool de gătit)
- pastă de roșii - 2lg
- sos de soia - 3lg
- ulei vegetal - 3lg
- sos de stridii - 1lgt
- zahăr - 2lgt
- amidon - 2lgt
- apă - 2lgt
- ulei susan - 1lgt
Instructions:
- Spălați și curățați creveții, lăsând codițele lor întregi. Puneți creveții într-un bol și adăugați peste ei 1 lingură sos de soia, 1 linguriță amidon, amestecați bine. Lăsați deoparte.
- Pentru sos, într-un castronel separat turnați pasta de roșii, restul de sos de soia, sosul de stridii, zahărul și restul de amidon. Amestecați și lăsați deoparte.
- Între timp tăiați cuburi potrivite ardeiul gras roșu și ardeiul gras verde, tocați mărunt cățeii de usturoi.
- Încingeți wok-ul și turnați 2 linguri de ulei vegetal. Adăugați creveții și căliți la foc iute timp de 2 minute până ce aceștia capătă o culoare roz plăcută. Scoateți creveții pe un șervet de bucătărie.
- Reașezați wok-ul pe foc. Turnați restul de ulei vegetal, adăugați usturoiul tocat și căliți ușor timp de câteva secunde având grijă să nu ardeți usturoiul. Adăugați bucățile de ardei și căliți timp de 2 minute la foc iute, turnați alcoolul de gătit și lăsați să se evapore.
- Adăugați creveții prăjiți și mai căliți totul împreună timp de 1 minut.
- Reduceți focul și turnați sosul pregătit din castronel, amestecați ușor până ce sosul devine consistent și lucios. La sfârșit turnați uleiul de susan.
- Serviți imediat alături de un bol de orez fiert.
Poftă bună! :)
O altă poveste încântătoare, un alt prânz de duminică deosebit. După prânzul Andreei mi se făcu poftă de Chinese food și cred că astăzi vom ieși să ne potolim pofta ;).
Să aveți o duminică liniștită și un prânz plin de savoare oriunde v-ați afla.
Hugs and kisses.
xoxo
Laude pentru ambele gazde!
Mi-am amintit ca aveam de la Andreea in bookmarks o reteta a unor oua-tigrate daca imi amintesc bine … Voiam sa fie ouale din imaginea “pizza cuib de prepelita” dar in final am decis ca e mai neasteptat sa le fierb si sa le asez cu coaja cu tot
Didi, draga mea, reteta aceea se numea “Oua in piele de tigru”
si e printre primele retete postate de mine pe blog :). Uite aici link-ul: http://andreeachinesefood.blogspot.ro/2010/06/oua-in-piele-de-tigru.html
Ce frumoasa poveste, am citit cu drag ce ai scris si totul pare de vis.
Pofta buna tuturor si multumim de reteta!
Eu nu spun “imi ploua in gura”, ci spun “mi s-a lichefiat saliva” (daca din punct de vedere fizic e posibil;). Ce vroiam sa spun de fapt este ca am inghiti de vreo 5-6 ori cat am citit ingredinetele si “cum se face-ul”. Si mai vreaus a spun ca mi s-a parut super interesanta si educativa descrierea unui pranz chinezesc;) Congrats girls!
Mihaela, am zis sa iesim un pic din ideea de pranz obisnuit si ma bucur ca am facut-o. Ah, dar nu-ti spun ce nostalgii de China m-au apucat dupa aceea….:). Pup cu drag!
asa pranz sa tot mananci every sunday, a iesit super si imi place combinatia de culori dintre ingrediente, un adevarat curcubeu culinar, bravo si sa avem pofta