“ Nu stiu altii cum sunt”, vorba lui Creanga, dar mie chiar au inceput sa imi placa pranzurile noastre de duminica, aceste”sezatori” virtuale in care avem posibilitatea sa cunoastem persoane noi si sa mai descoperim cate vreo reteta demna de un pranz important.
Chiar abia asteptam duminica aceasta sa mai citesc o poveste frumoasa. Si trebuie sa recunosc ca, in opinia mea, am avut parte de povestioare una si una si ar trebui sa ne consideram norocosi ca avem aceasta oportunitate.
De cand cu Sunday Lunch, am inceput si eu sa mai cutreier blogosfera si m-am minunat cand am vazut cati oameni talentati sunt acolo. Cata pasiune, cat devotament. E o lume frumoasa cu oameni frumosi pe care mi-as dori sa ii cunosc unul cate unul, pe fiecare in parte.
Dar, spuneti voi, gata cu blah, blah-ul, nu ne mai tine pe jar si spune-ne pe cine avem azi la Sunday Lunch.
Ok! Am inteles. O sa las palavrageala si va spun ca astazi la pranz o avem pe Alina de la Biochimist la cratita, un blog relativ tanar, plin de originalitate si retete minunate.
Daca vorbim de originalitate, nu putem sa nu ne gandim la numele blogului. A fost primul lucru care mi-a capturat atentia deoarece de obicei, un nume spune totul despre un blog, iar Biochimist la cratita mie imi transmite ca dincolo de blog avem o persoana creativa, o fata frumoasa, pasionata, talentata si cu simtul umorului. Asa mi-o imaginez eu pe Alina, si sper ca astazi sa reusesc sa o cunosc putin mai bine. Haideti sa vedem ce ne spune despre si ce ne propune pentru pranzul de duminica.
§§§
Sunday Lunch cu Alina
Pam, pararam… Dragii mei, tre’ sa va anunt cu surle si trambite ca am fost invitata de catre Diana sa particip la proiectul “Sunday Lunch” desfasurat pe blogul ei Disturbingly Delicious.
Pe Diana am cunoscut-o virtual umbland “din blog in blog”. Mi-au placut tare mult bunatatile preparate de ea si eleganta cu care le prezinta. Am observat ca avem si altceva in comun in afara de pasiunea pentru bucatarit, si anume ne plac pisicile (unul din motanii mei se numeste Felix, ca si al ei:). Nu m-am gandit nici in ruptul capului ca as putea participa activ la acest proiect minunat ( trebuie sa recunosc ca mi-am dorit acest lucru) asa ca ii multumesc din suflet ca m-a onorat cu aceasta invitatie. Te pup si te imbratisez fata draga!
Acum sa revenim la pranz. De regula, duminica e zi plimbare si luam pranzul in deplasare. Nu suport sa mergem la restaurant, pentru ca am avut o experienta traumatizanta legata de acest loc si de atunci privesc cu reticenta spre el. Prefer sa petrec ore bune in bucatarie decat sa calc pragul restaurantelor, nu ma indoiesc ca sunt si restaurante bune cu bucatari exceptionali, dar … in fine, sa revin la “oile mele”, mai bine zis la pranzul nostru :)). Pentru duminicile in care avem programate iesiri pregatesc gustari (daca am timp la dispozitie fac si gustari sarate si dulci) numai bune de luat la pachet. Cand insa, stam acasa friptura cu garnitura de legume este nelipsita din meniu si intotdeauna mai este loc pentru desert. In zilele in care ne simtim prea “incarcati” mancam doar supa/ciorba si un desert usor, care daca omit sau nu am timp sa il fac inainte improvizez ceva rapid si tot avem desert, poate din aceasta cauza (dar si datorita faptului ca sunt obsedata de dulciuri:) veti gasi pe blog multe retete de desert care se relizeaza relativ de rapid, cam cat ai zice…desert… 
Am tot stat pe ganduri… ce sa fie, ce sa fie, am tras o raita prin magazine si m-am gandit iar, pana la urma am decis ca trebuie sa fac altceva decat orice am facut pana acum, asa ca acest preparat este o premiera pentru mine. Am cugetat si am ajuns la concluzia cumetrei vulpi care “s-a gandit ca pentru masa, n-ar strica o gasca grasa”, ei in cazul meu o rata grasa si gustoasa. Mi-a facut cu “ochiul” asa ca am dat fuguta la magazin, am insfacat-o si m-am apucat sa o pregatesc cu mare drag pentru voi.
Inainte de a ne apuca serios de treaba, lasam rata sa se decongeleze complet. 1. Dupa ce s-a dezghetat, o spalam, o stergem cu prosoape absorbante din hartie si o parlim, curatam grasimea de la deschizatura abdomenului daca este cazul si taiem o parte din excesul de piele de la gat (eu am taiat cam 4 cm). 2. Scoatem cotorii cu o penseta (eu credeam ca daca o cumpar din magazin scap de chinul asta :)) dar nu s-a intamplat asa si lucrul asta mi-a amintit de copilarie, cand o ajutam pe bunica la curatat ratele si gastele). O spalam iarasi si o uscam bine de tot atat la exterior, cat si la interior cu prosoape de hartie. 3. Pentru prima marinata, amestecam toate ingredientele. 4. Ungem bine rata pe interior cu marinata 1 si sigilam cu un bat de frigaruie deschizatura din abdomen. Intepam cu grija doar pielea ratei din loc in loc, cu o furculita sau cu o scobitoare (nu trebuie sa ajungem la carne). 5. Punem rata intr-un vas si procedam la amestecarea ingredientelor pentru marinata 2. Le turnam peste rata. 6. Peste rata punem o greutate (eu am pus un fund, am acoperit cu un capac si am legat cu un elastic) si introducem vasul in frigider pentru 12 ore. 7. Scoatem rata din frigider (este indicat sa o scoatem din figider si din marinata cu 4 ore inainte de a o baga la cuptor, dar eu am sarit acest pas... shame on me), legam pielea gatului cu o sfoara de canepa, o incrucisam, dam sfoara peste incheietura picioarelor si o tragem spre capatul acestora. Punem apoi rata hi, hi, hi “picior peste picior” si o legam bine cu sfoara ramasa. Bagam varful aripii sub ea ca in imagine. 8. Rata o punem in tava pe un gratar, impreuna cu 400 ml din marinata 2si cu 300 ml apa si o introducem in cuptorul preincalzit la 160 °C fix o ora. In caz ca scade lichidul completam mereu cu apa, dar avem grija ca nivelul acestuia sa fie cu 2-3 cm sub nivelul gratarului. (Sa aveti o penseta la indemana, deoarece cu toate ca am curatat-o bine au mai iesit cativa cotorasi) 9. Dupa o ora scoatem rata din cuptor, taiem ata si o scoatem cu grija, lasand doar capatul picioarelor prins, scoatem apoi si frigaruia. Ii intepam pielea cu furculita, o intoarcem cu fata in jos pe gratar si o introducem la cuptor pentru inca o ora la 190°C. Completam lichidul din tava cu apa. Verificam la 40 min (sau cand simtim miros de ars :)) daca mai este lichid in tava. 10. O scoatem din nou din cuptor, o intepam, o intoarcem cu fata in sus, completam lichidul si bagam tava in cuptor pentru inca o ora. 11. Glazura se prepara astfel. Strecuram restul din marinata 2, o punem intr-un vas nonaderent la foc mic si o lasam pana cand scade cam la ¼ din cantitatea initiala. Punem apoi mierea, zaharul, sucul de portocala, sarea, pudra de chili, cuisoarele si amestecam bine. Lasam vasul la foc mic pana cand compozitia se ingroasa.12. Scoatem rata din cuptor, o intepam, o glazuram pe toate partile cu ajutorul unei pensule si o bagam la cuptor inca 10 min la 210°C, cu mentiune sa completati lichidul din tava pentru ca se va evapora foarte rapid. Nota! Daca o vreti mai bine facuta sau daca rata este mai mare, o mai lasati inca o ora in cuptor (la 190°C cu pieptul in jos si abia apoi o glazurati). Datorita acestui proiect ingenios stau si ma minunez ca am povestit “o gramada” (vorba bunicii), cum n-am povestit niciodata pe blog. :) Acestea fiind spuse, va invit sa vizitati blogul Dianei si va urez Pofta Buna! Sunday Lunch cu… Alina
Ingredients:
Instructions:
Oh, Doamne!!! Rata asta pare pictata! Desprinsa dintr-un tablou sa faca in ciuda oamenilor infometati. Acum, sincer, eu nu stiu ce aveti voi de gand sa faceti, dar eu stiu sigur ca ma duc sa scot rata aceea care macaie de vreo cateva zile din congelator, implorandu-ma sa o gatesc, si eu nu si nu, din lipsa de inspiratie. Acum, multumita Alinei, stiu ce-o sa fac cu ea.
Uite de-asta iubesc eu Sunday Lunch si pe voi care ne mai povestiti cate una alta. Asa reusim si noi sa mai invatam cate ceva.
Dupa povestioara asta frumoasa tind sa cred ca aveam dreptate in ceea ce o priveste pe Alina. E exact asa cum mi-o imaginam. Acum trebuie sa il mai cunosc pe Felix al ei ;).
In timp ce voi va notati reteta si eventual mai frunzariti blogul Alinei, il las pe Jesse Cook sa va tina de urat si sa ne aminteasca cat de fragili suntem impreuna cu Sophie Milman.
O alta poveste frumoasa, un alt pranz de duminica !
Sa aveti un pranz minunat oriune v-ati afla!
Diana, iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru invitatie. Cat despre Felix, o sa ti-l prezint curand.
Pupici
Multumesc Alina pentru reteta minunata pe care ne-ai impartasit-o si pentru cuvintele frumoase.O duminica frumoasa.
Arata extraordinar!
vai, ce bine arata “coana” rata!
multumesc pt. invitatia de a petrece duminica alaturi de voi…desi in weekenduri sunt mereu in deplasari, pt. ca doar asa se intregeste familia (cel putin pt. moment), o sa incerc sa fiu si eu prezenta pe aici cat pot d mult..e tare frumoasa atmosfera voastra! totodata, va invit si pe voi “acasa” la mine, sa vedeti “my version of good taste…”:)
Eu o cunosc pe Alina, virtual vorbind, și îi citesc blogul. Îi admir curajul de a pregăti rață pentru acest Sunday Lunch. Pozele vorbesc de la sine. Aștept și rața ta, Diana!
Mmmm..ce bunatate de rata!!!
Minunata rata asta! Iar sectiunea iti lasa gura apa!! Alina este tare simpatica si mereu ne incanta cu retete minunate!
@ Kyra, asa am spus si eu! E superba rata asta!!!
@ Adnia, te asteptam la toate pranzurile noastre si cu siguranta te vom vizita si noi
@ Alina, cu siguranta voi incerca reteta Alinei. Va fi o proba de curaj
@ Haplea, doar Alina ne poate spune cat de buna a fost. Desi pozele spun totul
@ Paula, sunt de acord cu tine. Am descoperit de curand blogul Alinei iar retetele sale sunt una si una.
O saptamana minunata va doresc.
Ratusca arata fenomenal. Ii dau dreptate cumetrei vulpi. N-ar strica sa ai asa ceva la masa de duminica. Pup!
Ce bine arata…imi vine sa mananc poza…:D
Rata arata parca e bibelou
Pana nu am vazut poza cu cutitul si furculita nu am crezut ca e reala… Am notat cu marinatele… adevarata biochimie 
Aoleu ce culoare… Este de vis!