Hello Sunday! 
Decembrie bate la ușă și aduce cu el miros de sărbătoare. Orașele și-au pus straie festive, vitrinele împopoțonate fac cu ochiul cumpărătorilor grăbiți, mii de luminițe colorate, cântece de Crăciun și goana frenetica după cadouri. Cam ăsta-i decembrie. De-ar mai fi fost și puțină zăpadă. Dar pentru asta se merge la munte că nu putem avea tot în orașul acesta. Poate totuși, cine știe, va cădea câte-un fulg și pe-aici.
De obicei sunt oarecum melancolică în preajma sărbătorilor și mă gândeam zilele trecute dacă Nicole va avea ocazia să trăiască iernile copilăriei mele. Ierni cu troiene înalte, cu frig de pocneau pietrele, cu săniuș și derdeluș, cu oameni de zăpadă în curtea bunicilor sau în fața blocului, cu țurțuri de gheață desprinși din streașină și folosiți ca sursă de apă atunci când nu mâncai zăpada când te jucai cu copiii, cu cizme pline de zăpadă, cu ciorapi de lână și cu picioare încălzite pe soba de teracotă, cu miros de mere coapte în rolă. Ce vremuri frumoase! Par desprinse dintr-o poveste și nu prea mai au nici o legătură cu iernile noastre. Mă consider o norocoasă că am apucat să mă bucur de ele și că fac parte din sacul meu de amintiri.
Lăsând amintirile deoparte și revenind cu picioarele pe pământ, haideți să ne bucurăm de această ultimă duminică de noiembrie așa cum știm noi mai bine, cu oameni frumoși, cu povești și mâncare bună. Și nici nu poate fi altfel mai ales că astăzi ne vom desfăta cu povestea și preparatele aduse de Gabriela, minunata gazdă a blogului Rețete Papa Bun (v-am spus eu că -i vorba de mâncare bună 
).
O urmăresc pe Gabriela cu drag și era pe lista invitaților mei de ceva vreme și uite că astăzi o avem aici cu noi să ne dezvăluie puțin mai multe despre omul din spatele rețetelor apetisante cu care ne încântă de câțiva ani buni. Mămică talentată, pasionată de gătit ca toți invitații mei, își valorifică pasiunea și talentul într-o colecție de rețete de o diversitate impresionantă care ajunge la noi sub numele de “papa bun” – nici că se putea mai sugestiv de-atât. Rețete variate, cu diferite grade de dificultate, scrise ordonat și explicate clar, ilustrate de fotografii expresive, fac din Rețete Papa Bun un blog de referință în blogosfera românească care ar putea da o mână de ajutor chiar și celor care sunt la începuturi în ale bucătăritului.
Slăbiciunea pentru dulciuri a Gabrielei face ca această secțiune să fie cea mai bogată. Veți găsi la Papa Bun prăjituri și torturi de poveste explicate pas cu pas în cele mai mici detalii, lucru care va va garanta reușita.
Gazdă minunată, Gabriela este foarte atentă cu cei care le pășește pragul și asta se observă nu doar în calitatea conținutului pe care îl publică, în modul în care prezintă rețetele sale ci și în răbdarea cu care răspunde întrebărilor și comentariilor de pe blog, aceasta din urmă constituind o garanție pe care fiecare blogger ar trebui să o ofere pentru ceea ce publică. Organizarea impecabilă, look-ul modern și aerisit al blogului, simplitatea cu care sunt scrise rețetele și hazul care le învăluie uneori fac vizitele la Papa Bun deosebit de plăcute și de aceea te întorci mereu cu drag.
Dacă vreți să aflați mai multe despre Gabriela vă invit să citiți articolul La masă cu Papa Bun realizat de Mixtopia iar acum haideți să citim împreună povestea sa și să vedem ce bunătăți ne-a pregătit.
§§§
Sunday Lunch cu Gaby
Cum n-o fi bun? Foi cu nucă, straturi de cremă cu cocos, stafide, ciocolată. Cine să reziste? ;;) Noi nu!
Prăjitura Intercontinental, o prăjitură ce se consumă cu moderație, demnă de orice masă de sărbătoare, o duminică în familie sau dimineața cu fetele la cafea :). Dacă vă plac prăjiturile cremoase trebuie să o încercați 
.
Nu întâmplatoare a fost prepararea acestei prăjituri, ci a venit odată cu invitația Dianei de a prânzi alături de frumosul ei proiect – Sunday Lunch. Și cum nu puteam merge cu mâna goală am pregătit o delicioasă rețetă de chifteluțe cu carne și ricotta în sos tomat
Dar să revin la Diana, la frumosul ei blog, pe care-l urmăresc de mult din umbră și pierd noțiunea timpului răsfoindu-l atunci când ajung cautând vreo rețetă, și la proiectul de care v-am spus.
Când spun – duminică – cuvintele “prânz în familie” se atașează firesc , natural.
De ce spun asta? Pentru că duminica este singura zi din săptămână în care la toate cele trei mese ale zilei suntem prezenți cu toții acasă. Scoală, job, diverse activități, știm cu toții cum ne iau de lângă cei dragi, ne fac să servim mesele pe fugă sau în puținul timp liber pe care-l “furăm” în unele zile.
Prânz de duminică în familie – ce înseamnă pentru noi?
Înseamnă o ciorbă delicioasă, în general cu smântână și verdețuri, un fel principal gătit de sâmbătă – foarte rar gătesc duminica și doar dacă este ceva ce nu poate fi mâncat rece sau reîncălzit, gen un grătar sau un peste fript – și nelipsitul desert care aproape de fiecare dată este ceva nou. Prânz de duminică în familie înseamnă, înainte de toate, reuniune, împlinire, chicote și ghionturi de copii, mânuțe mici și curate cu farfurii și tacâmuri ținute stângace, ce-o ajută pe mama la servit masa, fraze de genul “pot să nu mănânc legumele din ciorbă?” sau “o vreau pe aia, că are mai multa carne!”
Pentru că nu avem o bucătărie mare, implicit n-avem o masă mare :). Mereu m-am plâns de asta dar trăiesc cu bucuria că în curând ne vom muta într-o casă nouă unde voi putea așeza masa așa cum îmi place mie, însă așa frumos îmi spune soțul, încercând astfel să se “scoată” pentru minusul ăsta – “mai bine masă mică, cu bucate bune, oferite cu drag, decât o masă mare cu zgârcenie”.
Prăjitură Intercontinental
Ingredients:
- Foi
- albușuri - 8
- zahăr - 8 linguri
- nucă - 8 linguri
- făină - 3 linguri
- praf de copt - 1/3 linguriță
- sare - 1 vârf cuțit
- Cremă
- unt - 250g
- zahăr - 8 linguri
- gălbenușuri - 8
- lapte - 5 linguri
- zahăr vanilat - 2 plicuri
- cocos - 50g
- satfide și merișoare - 50g înmuiate in rom
- ciocolată - 50g tocată
Instructions:
- Începem cu pregătirea foilor:
- Separăm albușurile de gălbenușuri.
- Mixăm spuma albușurile împreună cu un vârf de cuțit sare, până devine compoziția ca o spumă.
- Adăugăm zahărul, lingură cu lingură, mixând după fiecare adăugare.
- Când textura compoziției e fermă și lucioasă adaugăm făina amestecată cu praful de copt, nuca și omogenizăm amestecând ușor, de jos în sus.
- Împărțim compoziția în trei părți egale.
- Pregătim o tavă de 20/30 cm. Dacă vreți foile mai înalte folosiți o tavă de 18/26 cm.
- Tăiați 3 bucăți hârtie pentru copt. Așezați prima bucată în tavă, puneți o parte din compoziția de albușuri, nivelați și coaceți în cuptorul preîncălzit, la foc mediu, pentru 12-15 minute. Foaia trebuie să capete o culoare ușor aurie. Scoateți și lăsați să se răcorească, învârtiți foaia cu o mișcare fermă pe blatul de lucru și desprindeți ușor hârtia.
- Procedați la fel și cu celelalte două foi.
- Pregătim crema:
- Mixăm spumă gălbenușurile cu zahărul și zahărul vanilat pe baie de abur.
- Adaugăm apoi laptele, până se topește zahărul iar compoziția se îngroașă.
- Lăsăm să se răcească.
- Untul moale, la temperatura camerei îl mixăm spumă. Când amestecul de gălbenușuri e rece adaugăm lingură cu lingură peste unt mixând la cea mai mică viteză a mixerului.
- Crema obținută o împărțim în trei părți. În prima punem cocos, în a doua stafidele înmuiate în rom și în a treia ciocolată. Omogenizăm în fiecare vas.
- Așezăm o foaie, întindem uniform crema cu cocos, așezăm a doua foaie, întindem crema cu stafide, așezăm a treia foaie și punem crema cu ciocolată. Presărăm fulgi de ciocolată și băgăm prăjitura la frigider pentru câteva ore sau peste noapte.
Un prânz cu bucate alese, voie bună și râsete zglobii de copii, atmosfera caldă a familiei – asta îmi sugerează mie povestea de mai sus și asta e ideea pe care o am eu despre un prânz de duminică perfect. Iar prăjitura este exact pe gustul meu – sunt înnebunită după prăjiturile cu nucă și deși, cum bine știți, nu prea fac eu dulciuri elaborate, cred că o să mă încumet să o fac și eu. Și amandina! Că doar de acolo a început totul
Acum nu îmi rămâne decât să vă doresc o duminică minunată și un prânz plin de savoare oriunde v-ați afla.
Îmbrățișări milaneze!
xoxo
Multumesc mult, Diana, pentru invitatie, gazduire si frumoasele cuvinte scrise in postare. Mi-au mers la suflet!
Duminica frumoasa! si imbratisari cu drag >:D<
Eu iti multumesc pentru ca ni te-ai alaturat si ne-ai facut duminica mai frumoasa <3
Arata bine prajitura, dar nici chiftelutele nu sunt mai prejos.
Va doresc o duminica frumoasa si fara ploaie!
Multumesc frumos, Corina!
O seara linistita sa ai! <3
Diana, eu nu-s prea melancolică după iernile copilăriei noastre, poate și pentru că în fiecare iarnă merg în Romania. Eu nu pot uita câte trânte luam și cât mai alunecam pe drumul până la școală, liceu, universitate. Eu pe Gabi o urmăresc mereu. Chiar dacă nu o cunosc personal îmi place să cred că e o persoană bună și caldă.
Multumesc frumos, Alina!
Eh…uneori , daca vreau si daca trebuie :)))), pot fi si rea si rece :))), dar in general si mie-mi place sa cred ca si tine :)))
Te pup! O seara frumoasa!
Si trantele fac parte din amintirile mele si bulgareala, dar acum ca ma uit inapoi era frumos, Alina. Am avut o copilarie frumoasa
si chiar daca as merge in Romania in fiecare an nu cred ca ar fi acelasi lucru. Unde sunt iernile de altadata ! Où sont les neiges d’antan:). Si eu cred ca Gabi e o persoana buna si calda.
Cred ca un pranz de Duminica ,asa cum l-a descris Gaby,este visul oricarui om.Si spun asta nu doar pentru ca Gaby este prietena mea de suflet si pentru ca e atata traire in povestea ei,in bucatele ei si in iubirea nemarginita ce o are pentru familia ei.
Frumos proiect.Felicitari.
Sunt de acord cu tine, Claudia. Iti multumesc pentru vizita si te mai astept cu drag. :*
O sa vin negresit,doar sa-mi fac rost de niste timp.Zi frumoasa.
La paragraful 2 scris de Diana, mi s-au impaienjenit ochii cu lacrimi. Chiar asa! Spontan.
Iar lui Gaby o sa-i aduca Mos Nicolae o nuielusa de la Bucuresti, pentru ca o fac responsabila de kilogramele mele in plus.
Cred ca si din Milano ii va trimite una ca vreau sa fac amandinele!!!! Sa stii Didi, ca in momentul in care scriam, zambeam desi ochii imi jucau in lacrimi. Patesc asta aproape in fiecare an pe timpul acesta.
Avaaaaaaiiii! Nu pot decit sa ma inchin voua, amindurora, si sa va declar neprecupetita mea recunostinta!