Hello Sunday!
Și ce duminică frumoasă de iunie! Soare, nori pufoși și leneși plutind pierduți într-un albastru senin de vară. Atmosferă de vacanță departe de aglomerația nebună a orașului. Relax. Și fiind duminică avem un motiv în plus să ne bucurăm deoarece este momentul unei alte întâlniri cu oameni frumoși, relatări de evenimente și amintiri deosebite și good food. Potrivit unei duminici frumoase între prieteni.
Mai mult de-atât astăzi sunt emoționată deoarece am invitați deosebiți pe care ard de nerăbdare să vi-i prezint. Invitata mea de astăzi este o persoană foarte dragă mie pe care am cunoscut-o virtual relativ de curând într-una din incursiunile mele hai-hui prin blogosferă. Deși nu ne cunoaștem de foarte multă vreme am avut timp suficient să o îndrăgesc și să o urmăresc cu interes. Cred că am ajuns în căsuța ei virtuală prin intermediul blogosferei italiene și am fost de la început plăcut impresionată de conținutul blogului său, de calitatea informațiilor, a rețetelor și a imaginilor prezentate.Un blog bilingv, îngrijit până la cele mai mici detalii, modern și aerisit, Mon’Em Cuisine se prezintă ca un blog cu personalitate și eleganță. Are ceva al lui care te face să te întorci mereu fiind sigur că vei găsi ceva care sa te inspire și să te încânte, un sfat, o informație utilă, o rețetă deosebită care să-ți facă ziua mai frumoasă. Având în vedere că postările sunt în limba italiană și în engleză mi-a luat ceva vreme până am descoperit că Emma, fata frumoasă și talentată din spatele blogului Mon’Em Cuisine este o româncă care locuiește în Italia. Și asta m-a făcut s-o îndrăgesc și mai mult 
. Pasiunea Emmei pentru gătit, pentru tot ceea ce este frumos, pentru util, pentru natură, pentru animale se oglindește în fiecare articol din Mon’Em Cuisine de la rețele cu specific italian și nu numai, la produsele de patiserie, la articolele despre accesorii în bucătărie, la informații utile și sfaturi practice referitoare la moduri de aranjare a mesei, la împăturirea șervețelelor sau la cum să tai ceapa fără să plângi, articole scrise cu stil, într-un mod elegant și prietenos în același timp. Și dincolo de rețete încântătoare, informații utile și imagini sublime, Emma, ca marea majoritate a bloggerilor pe care ii cunosc, ne mai răsfață și cu dragostea ei blănoasă și mustăcioasă , Dilly (“il mio amore” – cum îl numește Emma), o scumpete de pisoi care astăzi e cu noi la Sunday Lunch.
“I believe cats to be spirits come to earth. A cat, I am sure, could walk on a cloud without coming through” (J. Verne)
Aș putea să vă vorbesc până mâine despre Emma, Mon’Em Cuisine și Dilly dar vreau să descoperiți voi mai multe când o vizitați iar acum vă invit să citim împreună povestea prânzului de duminică și să vedem ce rețete ne-a pregătit.
§§§
Sunday Lunch cu Emma
Bună tuturor. Mă simt onorată de invitația Dianei pentru participarea la rubrica Sunday Lunch, sper sa nu dezamăgesc atât pe ea cât și pe voi.
Pentru noi duminica însemna sa mâncăm ceea ce doream, ce pofteam, bineînțeles în limita posibilităților. Îmi aduc aminte bine de când eram foarte mică când mă așezam pe colțul patului cu coatele pe masă și priveam cum mama timp de 4 ore exacte nu se oprea o clipă, pregătea pentru fiecare în parte câte ceva, spunea că și asta este un mod de a arăta persoanelor din jur iubirea față de ei. La 12;30 fix, nici mai târziu nici mai devreme masa era pregătită iar noi cei mici și mari abia așteptam să înfulecăm bunătățile preparate de ea.
La distanță de câțiva ani, cam pe când aveam 10 ani a început să mă implice și pe mine, mare lucru nu făceam însă eram și mai atentă la ce făcea ea, când și cum. Îmi aduc aminte că într-o zi când erau plecați la câmp am vrut să le fac o surpriză pregătindu-le o ciorbiță de legume, aveam 11 ani, am adăugat totul ca la carte, în ordine, însă am făcut o greșeală, am pus cartofii și imediat după patru linguri de bulion ca să iasă roșie, rezultatul, cartofii au rămas nefierți. Oricum surpriza a fost reușită, mamei mele i s-a părut cea mai bună ciorbiță pe care a mâncat-o vreodată iar eu eram asa de mândră de mine, a doua zi am refăcut ciorbiță împreună cu ea și a ieșit o bunătate.
Pe timpul iernii mare lucru la sat nu poți face, așadar toate vecinele și prietenele mamei se adunau la noi pentru a croșeta, împleti, bârfi s.a.m.d. , pe atunci, cam pe la 13 ani sub supravegherea mamei am învățat sa fac gogoși, făceam cam de doua-trei ori pe săptămână, și din ce în ce îmi ieșeau și mai bune iar acest lucru devenise unul din motivele pentru care veneau vecinele și prietenele mamei. Deși trebuie să recunosc că una dintre vecine făcea niște gogoși foarte bune, nu am reușit să o fac să-mi dea rețeta nici atunci nici acum după atâția ani. Le-am încercat pe toate dar tine de rețetă cu tot sufletul.
Revenind la prânzul de duminică, luam masa cu familia și apoi făceam vizita unei mătuși care la rândul ei mă răsfăța mereu cu un dulce simplu, foarte bun și mereu divers și de aceea am decis să-l prepar astăzi, cantitățile sunt la ochi, mătușa mea era bătrânică și știa deja cantitățile făcându-l foarte des, eu am sa încerc să le dau cât de cât, nu le știu exact, am învățat cum făcea ea, la ochi. Eu o numesc prăjitură de sezon, fiindcă o poți face în orice perioada a anului cu fructe proaspete dar și cu fructe din compot ori congelate. Pe când acasă vroiam în fiecare duminică chec, îmi plăcea asa de mult iar rețeta este aceeași, cu cantități bine stabilite. Ambele rețete sunt fără unt și după cum o să vedeți rețetele prezentate sunt unele foarte simple, pe atât de simple pe atât de bune, vă asigur.
Însă acum fac foarte rar atât dulcele cât și checul, acum sunt tentată să prepar, să mă pun la încercare cu tot felul de dulciuri ori preparate culinare mai dificile, orice reușită este un mare motiv de orgoliu pentru mine, cred că mă înțelegeți. *_^
Sunday Lunch cu Emma
- Prăjitură de Sezon
- Chec cu ulei
Ingredients:
- Prăjitură de sezon
- cireșe - 1/2 kg
- fructe roșii - 1/2 kg( mure, căpșuni, zmeura etc)
- morcovi - 2
- zahăr - 2 căni
- apă - 375 ml
- ulei - 150 ml
- praf de copt - 1 pliculeț
- Chec cu ulei
- ulei - 8 lg
- ouă - 8
- zahăr - 16 lg
- făină - 16 lg
- zahăr vanilat - 1 pliculeț
- cacao - 1 lg
- sare - 1 pișcătură
Instructions:
Prăjitură de sezon
- Cireșele se spală și taie în jumătate și li se înlătură sâmburii.
- Morcovii se spală și se dau prin răzuitoare mică.
- Într-un bol se amesteca faina cu un pic de sare, praful de copt și morcovii.
- Zahărul se topește în apă și apoi se toarnă peste amestecul de făină și morcovi, în final se adaugă și uleiul. Dacă compoziția iese prea moale puteți să mai adăugați un pic de făină, în cazul în care aluatul este prea gros adăugați un pic de apă.
- Ungeți o tavă cu un pic de ulei și tapetați-o cu făină, puneți jumătate din compoziție, distribuiți uniform fructele roșii proaspete, dar și congelate ori din compot sunt la fel de bune, adăugați restul compoziției, nivelați.
- Așezați cireșele cu partea tăiată în jos, pe toată suprafața prăjiturii.
- Se coace în cuptorul preîncălzit la 180C timp de o oră. Lăsați să se răcească.
- Decorați cu zahăr pudră și serviți.
- Se păstrează în frigider timp de două zile.
Chec cu ulei
- Se separă gălbenușurile de albușuri și se freacă sub formă de crema cu uleiul adăugat treptat, ca la maioneza.
- Când uleiul s-a terminat, se adaugă gălbenușurile bătute până devin spumă tare cu zahărul pus puțin câte puțin și făina adăugată în ploaie. Se adaugă un praf de sare, se omogenizează.
- Se împarte aluatul în două părți egale, în prima parte se pune pliculețul cu zahăr vanilat, în a doua se pune lingura de cacao.
- Se pun compozițiile în forme alternându-le pentru a avea efectul dorit și se coc în cuptorul încins la 180C timp de 45-50 de minute.
- Se răcesc puțin în tăvi, apoi se scot pe un platou și se taie numai când s-au răcit.
După cum vedeți rețetele prezentate de mine sunt unele foarte simple, pe atât de simple pe atât de bune, vă asigur.
O altă poveste frumoasă, un alt prânz de duminică. Vă las cu Ludovico Einaudi la sugestia Emmei (dacă nu sunteți deja la ea în vizită) urându-vă o duminică cu soare și un prânz minunat oriunde v-ați afla. Nu uitați să vă răsfățați cu ceva bun.
A fost o placere sa placere sa citesc povestea pranzului de azi si totodata sa o cunosc pe Emma. Imi amintesc ca si mama facea checul asa, de fapt inca il mai face si este delicios.
Mmm…delicioase amandoua. Si in copilaria mea, checul era prajitura de duminica
O zi frumoasa!
Ce bunatati pentru duminica in familie..Checul era nelipsit la noi in copilarie, ne placea foarte mult, asa cum ne place si acum!
Iubesc aceste povesti.
Transmit atita caldura si iubire.
Strabate o atmosfera atit de familiara prin straveziul perdelei de amintiri incit imi vine sa intind mina sa mingii crestetul povestitorului.
Florentina, vorbele tale sunt mereu ca o mângâiere, pline de căldură și afecțiune.
Ambele prajituri i-au iesit foarte bine Emmei, exact ca mamei mele in copilarie