A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Destul de mult as spune. Nu stiu daca e momentul potrivit, considerand situatia actuala, dar poate tocmai aceasta mi-a dat posibilitatea sa revin. Asta ar fi partea buna a carantinei :).
Dupa o pauza asa de lunga, sincer nici nu stiu de unde sa incep. Vorbim de patru ani de absenta, timp in care nu am incetat sa gatesc, dar nu am gasit timpul necesar sa scriu. Au fost patru ani frumosi, intensi, plini de emotii si de bucuriile pe care ni le-a oferit Little Miss Foodie (aka Nicole) , momente pe care poate unii dintre voi le-au vazut pe Instagram daca vi s-a intamplat sa dati peste profilul meu.
Acum insa, datorita evenimentelor neplacute care se prezinta intr-un fel sau altul in toata lumea, se pare ca am putin mai mult timp la dispozitie. Nu foarte mult, avand in vedere ca am un job full time pe care de patru saptamani il fac de acasa, dar destul cat sa gasesc o fereastra pe care sa mi-o dedic mie.
Mi-ar placea sa stiu cum sunteti voi si sper ca sunteti bine. Sper ca si voi, ca si noi, stati acasa in perioada aceasta dificila si ca incercati sa va organizati zilele in asa fel incat sa aveti timp sa faceti ce va place. Nu vreau ca acesta sa fie un articol in care va spun ce cred eu despre COVID19 si despre cum stau lucrurile la noi. Sunt prea multe news despre asta si nu vreau sa fiu si eu unul din miile de “opinionisti” care-si dau gratuit cu parerea. Va pot spune insa ca incercam sa respectam regulile, stam acasa, lucram de acasa si ne bucuram de momentele petrecute impreuna.
Partea buna cu carantina asta este ca am timp sa gatesc mai mult. Incerc sa vad partea plina a paharului si sa profit de faptul ca suntem toti acasa si ca pot gati. Ca sa nu mai spun ca nu mai trebuie sa mananc la cantina de la firma. Ar trebui sa stiti ca de vreo trei ani de cand am schimbat jobul, la pranz mananc doar salata :). Acum s-au schimbat lucrurile, dar cred ca asta o sa ma coste si cantarul mi-o va demonstra curand. Mai ales ca, pentru a evita sa mai ies din casa, painea o fac eu (spre bucuria “creaturii” – a se citi “maia”, care e super happy ca e super utilizata.)
Dar despre painea mea cu maia o sa va vorbesc alta data in jurnalul meu de carantina. Acum o sa va povestesc despre una dintre prajiturile mele preferate. Va mai amintiti de tarta cu pere si cu crema frangipane? Aceasta pe care v-o propun astazi este asemanatoare, doar ca este cu smochine.
Tarta cu smochine si frangipane Aluatul: Crema frangipane: Preparare:Tartă cu smochine și cremă frangipane
Ingredients:
Instructions:
Probabil o fi slabiciunea mea pentru smochine sau poate cea pentru crema frangipane, dar tind sa cred ca nu e numai asta. Tarta asta este minunata. Faina de migdale adaugata in aluat da o consistenta usor friabila crustei care devine fina si nu inecacioasa. Spun asta pentru ca de foarte multe ori se intampla ca baza tartelor sa fie tare si foarte “biscotoasa” Secretul, putina faina de migdale rezolva problema daca nu suntem foarte buni la tipul asta de aluat.
Daca ati avut curiozitatea sa incercati Tarta cu pere si frangipane, trebuie sa stiti ca aceasta este la fel, sau poate chiar mai buna. Am incercat-o si fara gluten si a fost foarte apreciata.
Sper ca v-am facut pofta si ca imediat ce veti avea ocazia veti incerca minunatia asta de tarta.
Pana atunci , stati acasa si aveti grija de voi!
Imbratisari milaneze,
Diana
xoxo
The tart looks splendid! Frangipane is always a favourite…but the star here is definitely those fresh figs. I can’t wait for our fig season arrive here.
Thank you so much, Angie! I am sure you’ll like it.
Buna! Ne bucuram ca ai inceput sa postezi iar!
Tine-o tot asa!
Multumesc!